Fiecare din preoții care astăzi, indiferent de motivele pe care le invocă, declară că trece din Biserica Ortodoxă din Moldova în organizația numită „Mitropolia Basarabiei” în realitate – din punct de vedere religios – alunecă în schismă.
Portalul „Tradiția” continue să publice răspunsurile la întrebările care ne sunt adresate în cadrul rubricii dedicate schismei bisericești din Republica Moldova.
Răspunsurile anterioare vezi: Rana netămăduită a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Rana netămăduită a Bisericii Ortodoxe din Moldova – 2, Rana netămăduită a Bisericii Ortodoxe din Moldova – 3, Rana netămăduită a Bisericii Ortodoxe din Moldova – 4, Rana netămăduită a Bisericii Ortodoxe din Moldova – 5
ÎNTREBARE: Am citit pe portalul vostru amintirile preotului Petru Ciunciuc de la Eparhia de Bălți, unde el povestește despre evenimentele ce au dus la apariția așa-numitei Mitropolii a Basarabiei. Este opinia personală a unui părinte. Dar viziunea Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove vizavi de inițierea acestei schisme, a fost cumva reflectată în vreun document oficial al Bisericii Ortodoxe din Moldova?
RĂSPUNS: Desigur. Bunăoară, în referinţa mitropolitului Chişinăului şi al întregii Moldove, Vladimir, din 6 septembrie 2001, adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului în legătură cu cererea nr. 45701/99 a „Mitropoliei Basarabiei” contra Republicii Moldova – vom preciza că, în ianuarie 1999, schismaticii, pe motiv că li se refuza înregistrarea și avându-i călăuză pe deputații Partidului Popular Creștin Democrat (fostului Front Popular din Moldova), au dat țara noastră în judecată la CEDO – un compartiment aparte era dedicat anume acestui subiect. El se întitula „Apariţia conflictului canonic în cadrul Bisericii Ortodoxe din Moldova”. Iată ce spune documentul respectiv:
„<…> La finele anului 1992, în sânul Bisericii Ortodoxe din Moldova apare o schismă. Câţiva preoţi (6 la număr), în frunte cu PS Petru, episcop de Bălţi, din cauza unor ambiţii personale neîmplinite, au organizat un grup de iniţiativă în vederea ”reactivării” fostei Mitropolii a Basarabiei. Situaţie nesănătoasă, creată în sânul Bisericii Ortodoxe din Moldova, care persistă deja de 9 ani, poartă un caracter politic bine chibzuit, fiind inspirată de anumite forţe care încearcă prin intermediul Bisericii să destabilizeze starea social-politică din ţară şi să-şi atingă scopurile sale personale.
Prin activitatea lor, au încălcat o serie de canoane bisericeşti, făcându-se vinovaţi de: neascultare, nesupunere, desconsiderare a propriului episcop şi facerea de adunare osebită (Canonul 31 Apostolic); fărădelege de moarte a conjuraţiei, crima conspiraţiei (Canonul 18 al Sinodului IV Ecumenic); nesupunere faţă de episcop când a fost chemat, neascultare, neplecare, stăruinţă de a tulbura şi răzvrăti biserica (Canonul 5 al Sinodului Local din Antiohia) ş.a.
De 3 ori a fost chemat la şedinţele Sfântului Sinod PS Petru, episcopul de Bălţi, dar nu s-a prezentat. Pentru crimele bisericeşti enumerate mai sus, la 5 octombrie 1992, a fost oprit de către autorităţile superioare ale Patriarhiei Moscovei, în jurisdicţia canonică a cărora era, de la săvârşirea celor sfinte.
Schismaticii, în frunte cu PS Petru, episcop de Bălţi, nu s-au supus deciziilor puterii bisericeşti superioare şi au ”reactivat” la 14 septembrie 1992 Mitropolia Basarabiei.
Spre marele regret, conducerea Patriarhiei Române, neluând în consideraţie crimele bisericeşti ale acestor conspiratori, desconsiderând existenţa în acest teritoriu a unui stat independent Republica Moldova, şi a unei unităţi administrativ-teritoriale bisericeşti, Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove, fără nici o consultaţie cu reprezentanţii puterii oficiale laice, cât şi a celei bisericeşti, a binecuvântat ”reactivarea” fostei Mitropolii a Basarabiei la 19 decembrie 1992. Această ”reactivare” s-a făcut nu doar cu desconsiderarea legilor Republicii Moldova, dar şi a normelor Bisericeşti.
Patriarhia Româna nu a avut nici un drept să ”reactiveze” această Mitropolie, deoarece, în conformitate cu Canonul 17 al Sinodului IV Ecumenic, a pierdut orice drept asupra parohiilor din stânga Prutului încă în anul 1974. <…>” (cit. după: Восстановить единство. Позиция Русской Православной Церкви по вопросу «Бессарабской митрополии». Документы и материалы p. 51-52)
Precizăm că ultimul canon stabilește un termen de treizeci de ani pentru a purta dispute cu privire la apartenența chiar și a unor parohii individuale, cu atât mai mult a unor eparhii sau mitropolii. Ipotetic vorbind, Biserica Ortodoxă Română dispunea de dreptul canonic la revendicarea teritoriului dintre Prut și Nistru în perioada anilor 1944-1974, ceea ce nu s-a întâmplat.
Despre pierderea acestui drept se menționa și în declaraţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse adoptată mai târziu, la 6 noiembrie 2007, în legătură cu decizia Bisericii Ortodoxe Române de a institui eparhiile sale pe teritoriul Moldovei şi al Ucrainei, cităm:
„<…> La 14 mai 1945, Sanctitatea Sa, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Alexii I, şi Preafericitul Patriarh al României, Nicodim, au discutat la o întâlnire de la Bucureşti problema statutului Ortodoxiei în Moldova, şi drepturile jurisdicţionale ale Bisericii Ortodoxe Ruse nicicum n-au fost contestate, la fel ca şi în următorii patruzeci şi şapte de ani. Această circumstanţă nu lasă îndoială asupra nelegitimităţii canonice a deciziei despre reînceperea activităţii ”Mitropoliei Basarabiei” din anul 1992, deoarece după depăşirea termenului de treizeci de ani nu pot fi iniţiate litigii noi cu privire la apartenenţa parohiilor, conform canonului 17 al Sinodului IV Ecumenic. <…>” (sursa sus-citată, p. 125).
Așadar, dacă din punctul de vedere al legilor de stat „Mitropolia Basarabiei” dispune de toate drepturile pe care Republica Moldova le garantează oricărui cult înregistrat, din punctul de vedere al legilor bisericești care se numesc canoane această organizație rămâne a fi, după cum a subliniat în referința sa mitropolitul Vladimir, ceea ce a fost din start – o schismă.
Și dacă e să ne conducem de aceleași legi bisericești, vom adăuga că în anul 1992 Patriarhia Română deja nu a avut dreptul la nici un fel de „reactivare” a fostei Mitropolii a Basarabiei, structură ecleziastică ce a activat pe teritoriul nostru în perioada interbelică. Iar fiecare din preoții care astăzi, indiferent de motivele pe care le invocă, declară că trece din Biserica Ortodoxă din Moldova în organizația numită „Mitropolia Basarabiei” în realitate – din punct de vedere religios – alunecă în schismă. Spre marele nostru regret.
Victor Josu