Traditia.md continue să răspundă la întrebări în cadrul rubricii dedicate schismei bisericești din Republica Moldova apărute în anul 1992.
– Ce înseamnă cuvântul „schismă”? Ultima se întâlnește doar în Biserică sau asemenea fenomene au loc și în alte domenii ale vieții sociale?
– Cuvântul „schismă” este de proviniență greacă și semnifică o sciziune în sânul Bisericii, când un grup de credincioși refuză de a se supune conducerii oficiale. În fond vorbim de dezbinare, de distrugerea unei unități, a unei comunități de oameni deja formate – fie în Biserică, fie în afara acesteia. De exemplu, vedem adesea sciziuni în partidele politice, în coalițiile de guvernământ, aceste sciziuni apar din cauza rivalității dintre oameni de dragul obținerii unor funcții publice, uneori de dragul banilor. În același timp, provocarea de către orice grupare de oameni a scindării sau, expimându-ne în limbajul bisericesc, alunecarea în schismă aproape întotdeauna este însoțită de declarații pompoase cu referință la tot soiul de „mari idealuri”. Dar în ciuda tuturor frazelor patetice care însoțesc acțiunile schismaticilor, în spatele acestor acțiuni este în mod obligatoriu prezent motivul de câștig personal.
Vorbind despre schismele bisericești, vom cita opinia cunoscutului ierarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe, episcopul de Bač Irinei, exprimată într-un interviu pentru ziarul sârb Pechat:
„Schisma bisericească înseamnă o încălcare a unității Bisericii din motive, cel puțin la început, care nu sunt de natură doctrinară, (…) nu din cauza diferențelor de dogmă, a unei percepții diferite a învățăturii despre Sfintele Taine sau de altceva asemenea. Cel mai adesea este vorba despre așa-numitul etnofiletism (aici și în continuare evidențiat de mine – V.J.), când o parte a Bisericii Locale dorește să obțină cu orice preț independența ecleziastică deplină sau autocefalia pe baza diferențelor de ordin etnic sau în legătură cu dobândirea statutului de «biserică de stat». În același timp, episcopii schismatici, într-un mod sau altul, își înșeală propriul popor, trecând sub tăcere faptul că schismaticii nu mai sunt membri ai Bisericii Ecumenice și afirmând că problema, chipurile, ține de niște chestiuni mărunte de natură administrativă, de reaua-voință a cuiva sau de niște neînțelegeri.
Însă schisma nu constituie o mică problemă administrativă, iar conducătorii oricărei schisme comit un păcat grav pe care, conform învățăturii Părinților Bisericii, nici măcar sângele muceniciei vărsat de un schismatic nu îl poate spăla. Conducătorii schismei din motive egoiste separă regiuni și generații întregi de Trupul sobornicesc dumnezeesc-omenesc al lui Hristos, de Biserică. După cum am spus, motivele pentru alunecarea în schismă pot avea un substrat politic sau etnofiletist, dar în sens duhovnicesc și psihologic este vorba de păcatul mândriei.”
„Principala problemă”, subliniază în continuare vlădica, „constă în propria noastră criză duhovnicească, în imaturitatea și iresponsabilitatea multora dintre noi, creștinii ortodocși, inclusiv la persoanele cărora li s-au acordat cele mai înalte grade și care ocupă cea mai proeminentă poziție. Cine și ce ne-ar putea face dacă am fi noi consecvenți, demni de strămoșii noștri și de sfinții noștri predecesori, dacă am rămânea fideli duhului, adevărului, etosului și experienței istorice ale propriei noastre Biserici?” (cit. după: http://www.patriarchia.ru/db/text/5575225.html).
– Dar ce înseamnă etnofiletismul sus-menționat?
– Etnofiletism (din grecescul ἔθνος (ethnos) – popor, trib și φυλή (fili) – neam, trib) sau filetism înseamnă preferința intereselor naționale (etnice) în raport cu interesele general-bisericești.
El a fost condamnat ca erezie de către membrii Sinodului Local din Constantinopol în anul 1872. În hotărârea adoptată de către ei se spune:
„Respingem și osândim dezbinarea națională, adică deosebirile naționale, certurile naționale și neîntelegerile în Biserica lui Hristos, ca fiind potrivnice învățăturii Evangheliei și sfintelor canoane ale binecuvântaților părinților noștri, pe care este clădită Sfânta Biserică și care împodobesc societatea omenească și o conduc către evlavia Dumnezeiască. Potrivit sfintelor canoane, proclamăm că aceia care primesc o atare dezbinare dupa națiuni si care îndrăznesc să se bizuie pe nemaiauzitele până acum adunări naționale sunt străini de cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică și sunt cu adevărat schismatici” (evidențiat de mine – V.J.).
Victor Josu
Anterior la aceiași temă: