Urmărind cu neliniște cum în decursul ultimilor ani schisma sfâșie trupul Bisericii Ortodoxe din Ucraina, deseori îmi puneam întrebarea: oare cine, când și în ce mod va zgândări rana schismei bisericești din Moldova, rană provocată acum trei decenii prin „reactivarea” de către Patriarhia Română a așa-numitei Mitropolii a Basarabiei. Deși nu a fost tămăduită în conformitate cu canoanele bisericești, un timp această rană încetase a sângera, creând impresia că situația s-a ameliorat. Din păcate nu a fost să fie.
Astfel, în urma vizitei de inspecție efectuată, la 5 iulie 2023, la sediul numitei „mitropolii” de către șeful Secretariatului de Stat pentru Culte al Guvernului României, Ciprian-Vasile Olinici, această structură a difuzat un comunicat plin de acuzații veninoase și expresii jignitoare la adresa Bisericii Ortodoxe din Moldova. Nu are rost să le reproducem aici, persoanele care doresc să savureze „scandalul dintre biserici” (precum prezintă situația mass-media anticlericală) o pot face accesând site-ul „Mitropoliei Basarabiei”. Mai ales că acuzațiile nu conțin nimic nou, pe toate le-am cunoscut încă în anul 1992 din paginile ziarului „Țara”, organ al Frontului Popular din Moldova.
Regret comportamentul fraților noștri rătăciți, însă totodată devine clar că schismaticii nu ne vor lăsa să ne rugăm în pace și liniște în sânul Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove. Din care motiv ne vedem nevoiți să inaugurăm pe Traditia.md o rubrică specială, care așa și se va numi – „Rana netămăduită a Bisericii Ortodoxe din Moldova” – unde treptat, în forma unor răspunsuri la întrebări vom lămuri cititorilor toate aspectele legate de apariția, acțiunile și scopurile reale ale „Mitropoliei Basarabiei”.
Asadar, lansăm rubrica cu următoarea întrebare ce ne-a parvenit ieri de la unul din cititorii noștri care ne-a rugat să comentăm faptul apariției comunicatului în cauză:
– De ce a apărut un asemenea comunicat anume acum și cine poate sta în spatele noului atac împotiriva Bisericii?
– La prima parte a întrebării este mai simplu de răspuns. Trecem în prezent prin niște vremuri tulburi legate atât de războiul din Ucraina, cât și de o nouă refacere a ordinii mondiale. Asta numai în ceea ce privește evenimentele care sunt la suprafață, la ceea ce se petrece în sufletele oamenilor, în sfera duhovnicească acum nici nu mă refer. Vreau doar să amintesc că la începutul anului 1992, când un grup de clerici moldoveni în frunte cu episcopul vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului Petru (Păduraru) puneau la cale viitoarea lor alunecare în schismă, de asemenea era război, se împușca și mureau oameni pe Nistru.
Atunci cuiva i s-a părut că Republica Moldova nu are viitor ca stat independent și că devine posibilă repetarea scenariului din 1918, adică alipirea Basarabiei la România. Și că, drept rezultat al reconfigurării frontierilor, odată cu instaurarea la Chișinău a autorității politice românești la noi se va instaura și autoritatea eclezială în persoana Bisericii Ortodoxe Române. Nu s-a întâmplat, în iulie 1992 pe Nistru s-a instaurat pacea, statul moldovenesc a rezistat în fața acelei provocări. Deși plecarea necanonică a grupului menționat i-a provocat rană, a rezistat și Biserica Ortodoxă din Moldova, fiind la sfârșitul aceluiași an 1992 ridicată la rang de Mitropolie a Chișinăului și a întregii Moldove.
Pe semne că acum, când la guvernare în Republica Moldova se află niște persoane, ca să mă exprim mai moale, străine intereselor reale ale populației țării noastre – și aici mă refer nu doar la sfidarea valorilor creștine ale poporului (cât face doar ratificarea așa-numitei Convenții de la Istanbul!), ci și la o neglijare totală a necesităților vitale social-economice ale oamenilor – persoane ale căror politică slăbește tot mai mult statul moldovenesc, zic, pe semne că fraților noștri de peste Prut li s-a părut că s-a ivit un moment propice pentru a lovi și în Biserica noastră. Ceea ce de la sine este foarte și foarte trist. Oricum, personal nu pot exclude că în contextul geopolitic actual rana de pe trupul Bisericii va fi zgândărită în continuare, schisma poate lua amploare.
În ceea ce privește partea a doua a întrebării voi răspunde în felul următor: sunt trei factori cointeresați în aprofudarea scindării din Biserică, fiecare cu interesul său.
Este Patriarhia Română care pune accentul pe „libera alegere a preoților” (de parcă nu ar exista jurământul preotului depus la hirotonie înaintea lui Dumnezeu, a Sfintei Sale Cruci și a Evangheliei) și pe faptul că, potrivit opiniei sale, „peste 82 % dintre cetățenii Republicii Moldova sunt etnici români” (citat din comunicat), făcând abstracție de adevărul că o mare majoritate din acești „peste 82 %” se identifică ca etnici moldoveni, place aceasta cuiva ori nu.
Este clasa politică românescă pentru care „Mitropolia Basarabiei” constituie, cum le place să se exprime domnilor de la București, prima instituție din Republica Moldova de unificare a neamului românesc. De aici și interesul statului român de a susține politic și financiar schisma bisericească de la noi. Iată doar un ultim exemplu în acest sens. La 21 iune a anului curent în Parlamentul României a fost depus un proiect de lege inițiat de șeful cabinetului de miniștri Marcel Ciolacu, prin care Guvernul țării vecine va aloca „Mitropoliei Basarabiei” anual, începând cu 1 ianuarie 2024, un sprijin financiar în valoare de 2 milioane de euro.
Și este Departamentul de Stat al SUA care de mai mulți ani urmărește scopul de a submina unitatea Bisericii Ortodoxe Ruse, în a cărei jurisdicție canonică rămâne Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove. Anume menținerea legăturii eminamente duhovnicești (nu și administrative, nu și financiare sau a relației de orice altă natură străină religiei) cu Patriarhia Moscovei supără cel mai tare actuala guvernare de la Chișinău total dependentă de sprijinul Occidentului. Și nu-i de mirare că autoritățile moldovene deja de un an și ceva exercită presiuni asupra conducerii Bisericii Ortodoxe din Moldova în vederea ruperii acestei legături duhovnicești.
Nu mă apuc să comentez interdependența dintre toți factorii menționați, cine pe cine și în ce mod influiențează etc., speculațiile de acest gen nu mă interesează. Vreau doar să subliniez că în toate acțiunile și argumentele lor poți găsi orice – politică, restabilire a așa-numitului adevăr istoric (adică, după mine, lucru lipsit de sens), promovare a „idealului național”, luptă cu „imperialismul rusesc” etc. – numai nu pe Iisus Hristos.
Și vreau să-mi exprim speranța că în pofida tuturor presiunilor, atacurilor și provocărilor, chiar dacă printre clericii moldoveni se vor găsi dintre cei care nu vor putea rezista, vor ceda în fața unor eventuale prigoniri de felul celor din Ucraina și vor trece la schismatici – că în pofida tuturor acestor lucruri neplăcute ierarhii, preoții și mirenii din cuprinsul Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove care îi vor rămâne fideli vor deveni mai uniți. Ceea ce va însemna că Biserica Ortodoxă din Moldova, curățindu-se de persoanele infidele, va deveni mai puternică.
Victor Josu