Pe 9 iulie 2023, în Duminica a 5-a după Cincizecime, la Sfânta Liturghie s-a citit pericopa din Evanghelia după Matei (8:28-9:1) despre vindecarea demonizatului din Gadara. În predica, adresată credincioșilor, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril s-a oprit în detaliu asupra acestei povestiri.
„Astăzi am auzit o povestire pe care cercetătorii laici și criticii atei ai Noului Testament au considerat-o adesea ca pe un fel de prostie și au zeflemit-o în toate felurile posibile. Niciunul dintre ei nu a pus întrebarea serioasă: ce semnifică, de fapt, această istorie despre alungarea demonilor dintr-un om și intrarea lor în porci?
Doar era vorba despre salvarea unui om, posedat de demoni. Și importanța acestei povestiri este, în primul rând, că Domnul ne spune cu toată certitudinea: demonii există. Filosofii se mai gândesc cumva la Dumnezeu, dar nu recunosc demonii în niciun fel. După toate probabilitățile, aceasta este cea mai mare victorie a diavolului: a convinge oamenii că el nu există.
Iar Evanghelia de astăzi afirmă: există și cum există! Și doar prin mila lui Dumnezeu au fost izgoniți strașnicii demoni dintr-o persoană obișnuită care și-a pierdut capacitatea de a trăi alături de alți oameni.
Dar ce s-a întâmplat cu el? Aș dori să îl caracterizez prin cuvintele din slangul contemporan: se afla sub control extern.
Astăzi toată lumea știe ce înseamnă controlul extern: este atunci când cei puternici îi conduc pe cei slabi. Dacă cuiva îi lipsesc competențe, cunoștințe, bani, atunci apare cineva care îl va gestiona. Acest lucru se întâmplă la nivelul economiilor naționale, la nivelul economiei mondiale, și nu doar în economie, ci și în politică, când cel puternic este invitat să-i guverneze pe cei slabi.
Iar managementul extern duce la consecințe diferite, dar să nu ne aprofundăm în această temă, nespecifică predicii, ci să trecem la componenta duhovnicească a povestirii pe care am auzit-o astăzi. Domnul îi izgonește pe demoni care posedă putere reală; Evanghelia mărturisește că puterea demonică nu doar că există, dar mai este capabilă să influențeze catastrofal comportamentul, mintea, voința și sentimentele omului. Și dacă așa era în vremurile Noului Testament, atunci cine poate afirma astăzi că nu există așa ceva? Oare nu se realizează și astăzi controlul din exterior al conștiinței omului?
Pentru aceasta sunt folosite mijloace puternice, oricine le poate enumera: și pseudo-arta, și pseudo-știința, și multe alte lucruri care sunt folosite astăzi, pentru a convinge omul că nu există Dumnezeu și că nu există demoni. Acest lucru este cel mai important pentru demon ca să poată dirija oamenii – încât nimănui să nu-i treacă prin cap că se află sub control extern. (…)
Și prin ce mijloace se realizează acest lucru? Prin ispite. Omul este ispitit prin bani și nu mai vede nimic altceva în viață decât câștigul banilor. Indiferent prin ce mijloace – principalul este să ai cât mai mulți bani, iar celelalte sunt neimportante. Uneori astfel de oameni aduc argumente nobile legate, de exemplu, de nevoia de dezvoltare a economiei, dar până la urmă totul se reduce la faptul că omul cade sub influența banilor și este gata să comită chiar și crimă de dragul lor. Parcă puține crime economice se comit astăzi?
Dar, la urma urmei, o persoană este înrobită atât de gânduri, cât și de stereotipurile de comportament – o industrie uriașă funcționează pentru aceasta. (…) Toate aceste stereotipuri de comportament, stereotipuri de gândire, anumite modele de comportament se formează prin mass-media, prin cinema, prin televiziune, când acestea din urmă se află sub controlul a însăși forței demonice care a intrat în porci.
De aceea lupta noastră, după cum spune Apostolul Pavel, nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. (vezi Ef. 6:12). Ce putem face ca să nu fim luați în robie? În primul rând, să păstrăm credința fermă, deoarece cuvântul lui Dumnezeu este criteriul adevărului. Tocmai pornind de la Cuvântul lui Dumnezeu, fiecare persoană poate răspunde la cele mai dificile întrebări ale vieții, spunând: aceasta e bine, dar aceasta e rău. Și vom rezista atâta timp cât în conștiința noastră, în inima noastră va rămâne acest criteriu, cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea noastră către Domnul.
Dar ce înseamnă rugăciunea? Rugăciunea este o cerere către Domnul de a ne limita libertatea. Îi cerem: fă așa. Și asta înseamnă că Domnul trebuie să intre în viețile noastre, să ne limiteze într-un fel libertatea și să ne facă să acționăm conform voinței Lui. Rugăciunea este transmiterea voinței noastre, a libertății noastre în mâinile lui Dumnezeu. (…)
Trebuie să credem în Dumnezeu – sincer, cu toată inima. Trebuie să-L chemăm în rugăciune, mai ales când ne confruntăm cu o alegere. Trebuie să devenim oameni cu adevărat religioși, iar cuvântul „religie”, după cum știți, înseamnă legătura omului cu Dumnezeu. Deci, dacă această legătură există, dacă este închis lanțul care leagă pe om de Dumnezeu, de cea mai înaltă înțelepciune, cea Divină, atunci la om vor crește aripile și el va dobândi capacitatea de a depăși necazurile, ciocnirile, problemele vieții de zi cu zi. (…)
Învățați astăzi de cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să dăm următorul răspuns: să nu cedăm amăgirii demonice care poate apărea în idei, în filozofie, în cinematografie, în diverse alte instrumente de influențare asupra minții umane, asupra psihicului uman. Trebuie să ne protejăm suveranitatea internă de înrobirea diavolului.
Dar nici gândurile, nici măcar eforturile voinței, cât de puternice ar fi, nu pot face față la toate acestea – este foarte important să trăim în Biserică, să ne împărtășim cu Sfintele Taine ale lui Hristos, să ne mărturisim păcatele înaintea Domnului și, bineînțeles, să facem fapte de milă, adică să trăim așa cum ne poruncește Domnul. Și atunci în jurul nostru va apărea această armură duhovnicească puternică, capabilă să ne protejeze de orice ispită diavolească.”
Din predica ținută la Biserica în cinstea celor Doisprezece Apostoli a Mănăstirii stavropigiale de maici a Sfântului Ioan de Kronștadt, Karpovka, Sankt Petersburg.
Sursa: Patriarchia.ru