„Nu caut ale voastre, ci pe voi.” (2 Cor. 12:14)
„Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.” (Matei 6:14-21)
Să iertăm și să nu ținem minte răul ce ni s-a făcut. Să nu răspundem nicicând la rău cu rău, la păcat cu păcat, știind că suntem cu toții copiii Lui. Să nu dăm prilej de ispitire celor neîmbisericiți și depărtați de cele sfinte. Să nu fim fățarnici, ca fariseii, căutând atenția și lauda oamenilor. Să nu ne dăm în niciun caz mari postitori. Ci să fim smeriți și iubitori cu toată lumea. Căci postul este în primul rând pentru suflet. Și pentru lumina care prin noi va lumina lumea din jur, ca o lumânare. Postul și rugăciunea făcute întru smerirea trupului și sufletului ne fac să fim ca o lumânare de ceară curată care luminează, încălzește și este plăcută în fața lui Dumnezeu. Căci arde prin focul lui Hristos Domnul.
Să ne ascundem și să fim tainici, precum este tainic Dumnezeu. Să ne ungem cu uleiul lecuitor al Sfântului Duh și în har să fim milostivi cu toți oamenii și apropiații noștri, spălându-ne fața, ochii, urechile și simțurile toate, ca să le destupăm pentru curgerea tăcerii și bucuriei de a fi cu Domnul în Biserica Sa.
Opriți goana după bani, bogății și vânt. Nu fugiți pe lângă viață, ci fiți stăpâni pe ea, faceți-o simplă, căutându-i centrul dumnezeiesc, bogăția adevărată, ce se deschide prin fapta bună și cu iertarea a toți și a toate. Cea mai mare comoară este să fii în Dumnezeu și El în tine prin Preadulcele Iisus, a Cărui inimă căutăm să auzim cum bate, pentru conformarea noastră întru ritmul Vieții Sale. Iar ca să auzim bine, trebuie să fie liniște și dezicere de sine, voință antrenată și concentrare exersată, iar trupul subțiat, ușurat și puternic. Trebuie să fie Duh și adevăr.
Să ne deconectăm de la dublura virtuală, boala superficialității, aruncării în afară și gândurilor sacadate. Să intrăm înăuntrul nostru împreună cu Hristos și să murim în El, ca în El să înviem și să biruim. „Noaptea e pe sfârşite, ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.” (Romani 13:12)
Nu e sfârșitul lumii, ci sfârșitul nopții.
Sus să avem inimile!
Hristos a înviat!
Iereu Anatolie Juraveli