Sfântul Ioan Scărarul este autorul lucrării „Scara dumnezeiescului urcuș”, carte ce descrie viața duhovnicească sub forma unei scări cu 30 de trepte care duce spre Dumnezeu. Una dintre cele mai cunoscute traduceri ale „Scării” în limba română este cea realizată de Părintele Dumitru Stăniloae care a inclus această lucrare în volumul al 9-lea al Filocaliei românești.
Sfântul mai este cunoscut sub numele de Ioan Sinaitul, datorită faptului că a fost egumen la Mănăstirea Sinai. Însă, pentru erudiția și cultura sa, este numit și Ioan Scolasticul.
De ce 30 de trepte
Autorul „Scării”, descriind urcușul ca trecând prin treizeci de trepte, s-a gândit cu deosebire la cei treizeci de ani de viață ai Mântuitorului dinainte de începerea activității publice. De aceea lucrarea este împărțită în 30 de „Cuvinte”.
Enumerăm în continuare cele 30 de trepte, pentru o înțelegere mai ușoară și clară.
- Despre lepădarea de viața deșartă
2. Despre despătimire
3. Despre înstrăinătate
4. Despre fericita și pururea pomenită ascultare
5. Despre pocăința cea facută cu grijă și deplin arătată, în care se vorbește despre viața sfinților osândiți și despre închisoare
6. Despre pomenirea morții
7. Despre plânsul de bucurie făcător
8. Despre nemâniere și blândețe
9. Despre ținerea de minte a răului
10. Despre clevetire
11. Despre multa vorbire și despre tăcere
12. Despre minciună
13. Despre lenea sufletească
14. Despre pântecele atotlăudat și tiran
15. Despre curăția și neprihănirea nestricăcioasă, agonisită de cei stricăcioși prin osteneli și sudori
16. Despre iubirea de arginți și despre neagonisire
17. Despre nesimțire, adică despre moartea sufletului înainte de moartea trupului
18. Despre somn și despre rugăciune și despre cântarea în obște
19. Despre privegherea trupească și cum trebuie făcută aceasta
20. Despre frica lașă sau nebărbătească
21. Despre slava deșartă cea cu multe chipuri
22. Despre mândria cea fără de minte
23. Despre gândurile negrăite ale hulei
24. Despre blândețea, simplitatea și nerăutatea agonisite prin sârguința înțeleaptă, și nu naturale și despre viclenie
25. Despre preaînalta smerită cugetare, pierzătoarea patimilor, ce se naște în simțirea nevăzută
26. Despre deosebirea gândurilor, patimilor și virtuților
27. Despre sfințita liniștire a trupului și a sufletului
28. Despre fericita rugăciune, sfințita maică a tuturor virtuților și despre înfățișarea văzută și gândită în vremea rugăciunii
29. Despre liberarea de patimi (apathia), despre desăvârșire și despre învierea sufletului
30. Despre legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea.
Despre citirea „Scării”
Ca orice alt text ascetic sau duhovnicesc, și „Scara” trebuie citită cu grijă. Dat fiind că publicul pentru care a fost scris era unul de monahi, limbajul este foarte puternic, foarte dur atunci când compară viața în lume cu viața închinată lui Dumnezeu.
Acesta este unul dintre motivele pentru care această lucrare ar trebui citită sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc. „Scara” ar trebui citită cu mare atenție și concentrare pentru a încerca urmarea pe cât posibil a vieții monahilor.
Sursa: Chilia „Buna-Vestire”