În calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse duminica de astăzi se numește a Tuturor Sfinților care s-au preaslăvit în pământurile Rusiei. În calendarul Bisericii Ortodoxe din Moldova această denumire se completează: a Tuturor Sfinților români. Și această vecinătate este percepută de noi drept una esențială.
Și nu numai din cauza că sfințenia, spre deosebire de jurisdicția canonică a Bisericilor Locale, nu cunoaște frontiere. În anul 2017, aflându-se în vizită la București, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a adus în dar Bisericii Române o părticică din moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, iar în anul următor, la inițiativa sa, sfinții români canonizați au fost înscriși în calendarul Bisericii Ruse. La rândul său, Preafericitul Patriarh Daniel al României a contribuit la includerea Sfintei Fericite Matrona a Moscovei în calendarul ortodox român. Și acestea sunt doar câteva exemple ale cinstirii comune a sfinților a căror viață pământească a decurs în diferite țări.
Comuniunea realizată între popoarele ortodoxe prin cunoașterea și cinstirea reciprocă a sfinților a fost foarte profund subliniată de către parintele Dumitru Stăniloae într-un frumos cuvânt la Duminica a doua după Rusalii, în care renumitul teolog accentuează foarte potrivit însemnătatea receptării comune a sfinților locali peste tot în Ortodoxie: „E bine ca credincioșii Bisericii din orice loc să aibă cunoștință de sfinții de pretutindeni, pentru că fiecare sfânt aduce prin faptele lui săvârșite în alte împrejurări model de fapte pentru orice fel de împrejurari din viața lor.”
Pentru noi, creștinii ortodocși din Republica Moldova, este vital important să căutăm căi de depășire a numeroaselor dezbinări – pe criterii geopolitice, de partid, etnice, lingvistice, de stare materială etc. – dezbinări de la care deja peste trei decenii suferă societatea noastră.
Iată de ce duminica de astăzi, în care noi îi pomenim pe Toți Sfinții care s-au preaslăvit în pământurile Rusiei și pe Toți Sfinții români, ne oferă șansa nu doar să uităm de agresivitatea vremurilor tulburi din prezent, ci să nădăjduim în posibilitatea de depășire a dușmăniei și de obținere a păcii pe care o râvnim.
Nu a acelei păci despre care ne vorbesc politicienii, urmărind doar un singur scop, cel de a se întări la putere; or, lumea dânșilor în realitate nu aduce pace. Ci păcii lui Hristos – a lumii în care sălășluiesc sfinții. Lumii spre care ne cheamă Biserica.
Victor Josu