Cel puțin se creează o astfel de impresie, dacă ne uităm la comportamentul diverșilor activiști publici (uneori chiar bisericești). Aceste persoane, pentru a fi pe plac asa-numitei opinii publice, rostesc cuvinte și săvârșesc fapte care contrazic tot ceea ce au spus și făcut cu puțin timp în urmă, pentru ca în scurt timp din nou „să-și schimbe imaginea” deja de dragul unor noi orientări. Și așa de fiecare dată.
Pe de altă parte, însăși societatea are memorie scurtă și deseori uită că încă ieri blestema pe cela pe care azi îl ridică în slăvi și viceversa.
Prin urmare, oare este nevoie să ne păstrăm reputația, chiar dacă și cei pentru care suntem gata să o jertfim nu vor aprecia aceasta sau vor aprecia doar pentru câteva minute?
De la bun început trebuie să punem corect accentele. Dacă suntem creștini, pentru noi e mai important să facem pe plac lui Dumnezeu, dar nu societății. Și dacă să vorbim de reputație aici, pe pământ, ea poate prezenta valoare doar pentru oamenii credincioși. Deoarece dacă ne vom schimba în permanență opinia, încercând să ținem pasul cu vreo tendință la modă, se prea poate că vom culege aplauzele maselor de oameni ușuratici și lipsiți de exigență, însă vom pierde încrederea poporului îmbisericit. Este greu a dobândi această încredere, pe când a o pierde este destul de ușor.
Într-adevăr, dacă persoana afirmă de la bun început una, apoi alta, mai târziu altceva, cum să aflăm când este sinceră? Fie că a fost nesinceră mai înainte, iar acum vorbește ceea ce gândește cu adevărat, fie că anterior și-a exprimat gândurile sale adevărate și doar acum, cedând unor circumstanțe, este nevoită să declare ceea cu ce nu este de acord în conștiința sa. În orice caz, ne ciocnim de ceva ce a fost nu prea onest sau în trecut, sau în prezent. Putem, desigur, admite că persoana dată și-a schimbat în mod sincer opiniile, dar o rămășiță de neîncredere totuși va rămâne, în special când „reorientările” au loc de mai multe ori.
Iată din ce cauză este atât de important să nu ne grăbim niciodată cu a face declarații în gura mare, fiind sub influența emoțiilor și a impresiilor de moment. Emoțiile și impresiile pot fi amăgitoare, însă cuvintele sunt spuse deja și sunt pecetluite în veșnicie.
Cele menționate se referă la toți: la preoți și mireni, jurnaliști și vloggeri, politicieni și activiști publici.
Dacă dorim să ne păstrăm curată conștiința noastră, dacă ținem la încrederea oamenilor (ceea ce înseamnă de fapt reputație), urmează să fim sinceri. Dar nu să fim sinceri conform principiului „spun totul ce simt în acel moment”, dar sinceri cu chibzuință. În special în zilele noastre, când orice cuvânt poate fi mai periculos decât o armă.
Sursa: Pravlife.org.