Semnificația simbolului antic al șarpelui care-și mușcă propria coadă („uroboros”) în accepțiunea sa malefică reprezintă haosul. Mușcându-și coada, șarpele desăvârșește încolăcirea lui în jurul lumii (atunci când, vorba sfinților, minciuna va acoperi toată fața pământului). Haosul (chaos), etimologic vorbind, reprezintă un „căscat” (al beznei). De aceea infernul este deseori reprezentat printr-o gură mare căscată a unui monstru diabolic, în care zac o mulțime amestecată de oameni și demoni.
A se vedea în acest sens Prorocul Isaia (5:13-14): „Pentru aceasta poporul meu va fi dus în robie fără să bage de seamă, mai-marii săi vor fi doborâţi de foame, iar gloata se va usca de sete! De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie…”.
Sau Cartea lui Iov (10:21-22), în care „ținutul întunericului, umbrelor morții şi neorânduielii, unde lumina e totuna cu bezna” poate la fel fi identificat cu haosul. Căci într-adevăr haosul reprezintă o învălmășeală și neorânduială (unde lumina este totuna cu bezna), de aceea un sinonim al său direct este babilonie. Adică o încurcătură a dualității, o dizarmonie ce naște zăpăceală și pură incertitudine (vorba ceea: „cu cât numărul celor care nu înțeleg e mai mare, cu atât dezordinea lumii sporește”). În acest sens poate fi interpretat în iconografia creștină și diavolul ce șade în gura iadului pe un zmeu bicefal (cum este bunăoară pe frumoasa frescă a Judecății de Apoi de la Mănăstirea Voroneț – vezi imaginea la articol).
Este locul și momentul când nu vrei să știi unde este cerul și pământul, ziua și noaptea, bărbatul și femeia, veghea și visul. Intrând în această stare, nu mai poți cunoaște unde este Hristos și antihrist, adevărul și minciuna, originalul și parodia. Iar învălmășeala și decăderea, îți par ordine și înălțare. Astfel ajungi să zici răului – bine, iar binelui – rău, luminii îi spui întuneric, iar întunericului lumină, amarul îl socotești dulce, iar dulcele – amar (Isaia 5:20). Căci nu mai ai putere intelectuală duhovnicească de a aprofunda și a tălmăci realitatea. Fiind întrulocat de patimi, ești aruncat la suprafața incertă a „întunericului cel mai dinafară” din Evanghelie. Și astfel devii cel prin care „vine sminteala” (Matei 18:7). Iar smintelile trebuie să vină.
Lumea simulacrelor este o lume a ambalajelor care induc în eroare. Grotescul se întrevede atunci când haosul are pretenția ordinii și coerenței, nihilismul are pretenția creației, ura și egocentrismul au pretenția iubirii, iar macabrul sur are pretenția culorilor curcubeului.
* * * * *
„În cultura noastră totul se sexualizează înainte de a dispărea.” (Jean Baudrillard)
Dacă este să luăm din exterior, fără referința batjocoritoare la care este astăzi supusă – expresia „Mândria Moldovei” (traducerea sintagmei „Moldova pride”) are un dublu sens, pozitiv și negativ. Cel pozitiv ar însemna valorile universale ale poporului și țării care sunt puse în evidență și promovate într-un mod special. Iar sensul negativ ar fi legat de păcatul mândriei (sau trufiei), și toate pseudo-valorile ce se nasc din el, care sunt prin esența lor împotriva lui Dumnezeu și poruncilor Sale. Iar problema apare atunci când al doilea sens are pretenția primului, atunci când satan se preface în înger al luminii (II Corinteni 11:14) și preia puterea de a mișca întregi mase de oameni sugestionați. Simptom deloc liniștitor pentru un popor aflat în derivă.
Iar ceea ce se promovează astăzi în stradă și în mediul televizat este un pur produs pornografic (în sensul larg al cuvântului), respectiv este obscen și anti-feminin prin esența sa. Un marș funebru al sexualității, deși în aparență vesel și colorat. O vitrină a haosului sexual și mintal, în care tinerii induși în eroare își manifestă public prizonieratul, crezând sincer că promovează libertatea și dragostea.
Televiziunea Națională Moldova1 anunță: «Platforma organizațiilor LGBTQ+ a anunțat programul festivalului Moldova Pride 2026, ajuns, potrivit organizatorilor, la a 25-a ediție. Evenimentul se va desfășura sub sloganul: „Dragostea creează, legea protejează”.»
Despre această „dragoste” – termen cel mai des vehiculat și depreciat de această mișcare, am mai scris anul trecut. Să mergem mai departe.
* * * * *
„Ne-am mutat din Sodoma în Gomora.” (S.J. Lec)
De câțiva ani Ministerul Culturii susține și finanțează „organizații non-guvernamentale” care promovează și propagă pederastia și alte drăcii sodomite în rândul tinerilor din Republica Moldova. Cum se face acest lucru? Și pentru ce?
Rău famatul „Muzeu al Zemstvei” – clădire istorică ce aparține actualmente Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău (deci Ministerului Culturii), a găzduit de mai mulți ani asociații ce organizează Festival de film gay (numit „Queer voices”), cafenele pentru gay (numite „Queer cafe”) și alte evenimente publice cu aceeași tematică, care aveau loc în mare parte anume în această clădire de pe strada Alexei Șciusev. Spațiile din „muzeu” se dădeau oficial în arendă, deși conducerea muzeului știa ce se desfășoară în interior. Asociațiile respective și evenimentele organizate de ele sunt susținute de ambasade și structuri europene, de aceea probabil direcțiunea Muzeului de Etnografie nu îndrăznea să se opună cumva acestui dezmăț. Ci le răbda pe toate, chiar dacă imaginea sa avea de suferit.
Într-un sfârșit, „Muzeul Zemstvei” intră în proces de restaurare, chiriașii „năstrușnici și veseli” au fost rugați să părăsească clădirea.
Dar acești „artiști” (noaptea veseli, ziua triști) din asociațiile extravagante au cerut de la Minister un alt „spațiu de lucru”. Iar cei de la Minister, care și ei la rândul lor sunt probabil împinși de „colonizatorii” noștri vestici și politrucii partidului, le-au oferit acest spațiu. Și unde credeți? La „Moldova-film”, spre bucuria cineaștilor noștri emeriți, vii și morți.
Colac peste pupăză, Ministerul nostru chiar a ajuns prin Consiliul său Național al Cinematografiei să finanțeze respectivul Festival de film gay, cu acces liber pentru minori.
Propagandă? Pură.
Cu așa dispoziție, Ministerul nostru năstrușnic ar putea pe viitor să le ofere și o altă clădire istorică, poate chiar una din cele „opt sute” de biserici – monumente de arhitectură, pe care le are în „îngrijire”.
De la defăimare la sacrilegiu nu este departe.
„Dacă porunca evanghelică este încălcată de un om, atunci responsabilitatea cade peste el singur. Dar dacă ceva ce contravine poruncilor Evangheliei devine lege de stat, atunci mânia lui Dumnezeu vine peste tot poporul – pentru ca să-l educe.” (Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul)
Iereu Anatolie Juraveli