În mesajul său la adunarea eparhială, din 28 septembrie 2026, arhiepiscopul de Bălți și Fălești Marchel s-a referit printre altele la tăcerea reprezentanților Bisericii vizavi de fenomenele amorale și antibisericești din societatea moldovenească, subliniind inadmisibilitatea unei asemenea poziții în raport cu învățătura evanghelică.
– Fraților, probabil că dacă o voi lăsa fără vreun comentariu, această a mea declarație va fi neînțeleasă până la capăt.
Pentru a pătrunde în esența ei îmi permit să vin cu unele note explicative exprimate prin unele întrebări.
Când zic că purtăm noi, arhiereii, și alăturea de noi voi, preoții, răspunderea am în vedere următoarele:
Când s-a expus Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova împotriva desfrâului strecurat în manualele de studii din școală? Cercetați manualale copiilor voștri și veți vedea câte foto spurcate sunt în ele.
Unde este reacția Sinodului Bisericii din Moldova la dezmățul teatral jucat iarna trecută la biserica din Dereneu? Când un sungur arhiereu, de parcă ar fi unicul în Moldova, ținea piept la invazia aceasta drăcească înfăptuită știți de cine.
Când preoții care au aceiași răspundere, după cum am zis, înainta lui Dumnezeu după cum o avem și noi, arhiereii, au încercat măcar zonal, măcar în parohiile sale, măcar în blagociniile sale vreo acțiune împotriva desfrâului care întunecă societatea noastră, lipsind-o de Dumnezeu?!
Ne-am deprins să ne îndreptățim pe noi înșine: „eu nu fac politică”, de „a nu mai judeca pe nimeni” și ne rotungim la acel fals, la acea falsă imitație de rugăciune, Doamne ferește, însemnându-ne, iarăși fățărnicește, cu semnul Sfintei Cruci și aici ne oprim. De parcă aici s-ar fi terminat obligațiunile noastre.
Eu, care sunt membru al Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, nu am răspuns la aceste întrebări. Care sunt mult mai multe decât cele vociferate. În lipsa unui răspuns argumentat sunt încercat de negre bănuieli și tare nu vreau ca ele să fie adevărate. Să nu se adeverească, să nu fie întemeiate.
Lipsa de acțiuni ascunsă după indiferență sau după frică din partea membrilor, slujitorilor Bisericii Ortodoxe din Moldova ca cea mai mare structură ecleziastică din țara noastră dă îndrăzneală oponenților noștri de toate soiurile. Ei nu se tem spre deosebire de noi și nu se rușinează în acțiunile lor. Știți, într-un fel mă cearcă unele îndoieli când zic că nu se rușinează – pentru că unde este rușinea și unde sunt ei, Doamne?
Mai întâi de toate noi, preoții, am uitat ce ne învăță Sfânta Scriptură care spune: Împărăția lui Dumnezeu se cucerește cu multă osteneală (Matei 11:12) și nu cu îndreptățirea că „nu fac politică”, „nu judec pe nimeni” și cu „Doamne ferește”, și aceasta într-un fel ne-ar împăca sufletește. Nu, nu, nu, aceasta este o amăgeală.
Am uitat că-L avem călăuză pe Hristos care a luptat pentru dreptate. Chiar și atunci când nu era luat în seamă cuvântul Lui El n-a încetat să vorbească și în felul acesta să lupte pentru adevărul cel absolut. Noi am uitat că îl avem ajutor pe Hristos care a biruit lumea. Și anume pentru aceste abateri ale noastre prea mult plătim. Prea mult ne costă indiferența noastră. Prea mult ne costă frica noastră, lașitatea noastră, dacă vreți.
Și toate acestea luate împreună ne fac absolut nedeosebiți de cei care distrug Biserica. Nu cred că cineva dintre noi ar vrea să fie numărat printre ei. Dar să știți: locul atât în societate și mai ales în fața lui Dumnezeu, dar și în fața propriei conștiințe ni-l creiem noi, fiecare dintre noi.
Nu vă ascundeți. Îndrăzniți. Zic cuvintele Mântuitorului: „Îndrăzniți. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33).