La întâlnirea cu tinerii voluntari ortodocși din blagocinia Sângerei arhiepiscopul de Bălți și Fălești Marchel a vorbit despre gravitatea păcatului schismei.
Povestind despre sângele vărsat întru mărturisirea credinței în Domnul Iisus Hristos de către creștinii din primele secole, ierarhul a subliniat că păcatul dezbinului Bisericii nu se spală nici cu sângele mucenicesc.
Sfinții Părinți considerau că responsabilitatea pentru comiterea acestui păcat este atât de mare, încât el nu se spală chiar și dacă cel care l-a comis își dă viața pentru Hristos.
De asemenea, Sfinții Părinți numesc acest păcat al shismei bisericești păcat mai mare decât sinuciderea. Cel mai mare dar de la Dumnezeu este viața, cel mai sfânt dar este Sfânta Împărtășanie. Ridicând mâna împotriva darului lui Dumnezeu, ridici mâna împotriva lui Dumnezeu.
Mai mult decât atât, dacă omul, Doamne ferește, îl lipsește de viață pe un altcineva, el comite un mare păcat, fără îndoială, dar îi rămâne timp pentru pocăință. Timp să zică: „Doamne, iartă-mi păcatul uciderii! Doamne, miluiește-mă!” Însă cel care se sinucide nu-și mai lasă vereme pentru pocăință. Și-a pierdut sufletul.
De atâta Părinții spun că sinucigașul pierde un singur suflet, pe al său propriu, pe când dezbinătorul Bisericii pierde sute de suflete. Dacă pui pe cântar pe de o parte un suflet și pe de altă parte sute de suflete – care păcat este mai mare? Răspunsul este evident.
Noi acum suntem puși în fața unei dileme: ori îl alegem pe Dumnezeu, ori ne întoarcem cu spatele la Dumnezeu. Ori alegem Biserica canonică, Biserica lui Hristos, ori alegem, cum zic unii, „Biserica neamului”, „Biserica națiunii”.