Liturghia Darurilor mai înainte sfințite este cea de-a treia Liturghie a Bisericii Ortodoxe. Ea se poate săvârsi în orice zi a Postului Mare (cu excepția zilelor de sâmbătă și de duminică, a zilelor aliturgice – luni si marți din prima săptămâna și vineri din Săptămâna Patimilor, când nu se face nicio Liturghie).
In zilele noastre se obișnuiește să fie oficiată numai în zilele de miercuri și vineri și in joia Canonului celui mare (săptămâna a cincea). În sâmbetele din Postul Mare se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în primele cinci duminici de post Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În duminca Floriilor – Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în Săptămâna Patimilor, joi și sâmbătă Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
Având în vedere că Postul Paștilor este un timp al înfrânării și al căinței, iar Liturghia un timp al bucuriei, Părinții Bisericii au decis ca în cazul în care sunt credincioși care doresc să se împărtășească și în cursul săptămânii, să se oficieze Liturghia Darurilor. Astfel a fost alcătuit un ritual de împărtășire cu Sfintele Daruri sfințite mai înainte, adică sfințite la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare, care se săvârșește sâmbăta și duminică.
Sfintele Daruri sunt așadar, sfințite la aceste Liturghii, sunt păstrate pe Sfânta Masă, iar în cursul săptămânii, atunci când se săvârșește Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, noi ne împărtășim cu aceste daruri. Ne împărtășim cu aceste daruri într-un ritual care este legat de Vecernie.
De ce de Vecernie? Pentru că o caracteristică esentială a Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite este faptul ca este o împărtășire de seară. De ce o împărtășire de seară? Pentru că potrivit rânduielii de postire a Bisericii, în zilele de rând din Postul Mare se ajuneaza până seara. Și pentru a nu întrerupe postul, împărtășirea se face seara după Vecernie.
Părintele Alexander Schmemann susține că este foarte posibil ca, la început, această slujbă „mai înainte sfințită” să nu fi fost limitată doar la Postul Mare, ci să fi fost comună tuturor perioadelor de post din Biserică.
Potrivit tradiției, autorul Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite este considerat Sfântul Grigorie Dialogul, episcopul Romei (+604). Această tradiție nu are nici un temei istoric. Nu putem spune cu siguranță că Grigore cel Mare a înființat întreg oficiu liturgic al acestei Sfinte Liturghii, însa putem afirma că el a contribuit la îmbogățirea și la sistematizarea acestei Sfinte Liturghii pe vremea cât a stat la Constantinopol.
Slujba Liturghiei Darurilor
Slujba începe cu Vecernia cea Mare, deși doxologia (binecuvântarea de început) de la început este cea a unei Liturghii – „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh…” După Psalmul de seara, se citește catisma (partea) a optsprezecea din Psaltire, în trei părți (psalmii 119-133). Se face ieșirea cu Sfânta Evanghelie și se cântă imnul de seara „Lumină lina”. Apoi se citesc cele două pericope vechi-testamentare rânduite din Cartea Facerii și Pildele lui Solomon.
În timp ce pericopa din Cartea Facerii este citită, o lumânare aprinsă se așază pe Sfânta Evanghelie de pe altar. După citirea pericopei, preotul ia lumânarea și cadelnița și binecuvântează cu ele credincioșii rostind: „Lumina lui Hristos luminează tuturor”. Așezarea sa pe Sfânta Evanghelie în timpul citirii pericopei din Vechiul Testament semnifică faptul că toate profețiile sunt împlinite în Hristos. După citirea celei de-a doua pericope din Vechiul Testament, tradiția rânduiește cântarea a cinci versete din Psalmul de seara (psalmul 140) – începând cu versetul doi: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta…”.
Un moment de o deosebită solemnitate este ieșirea cu Sfintele Daruri. La celelalte Liturghii, momentul acesta înseamnă procesiunea cu Cinstitele Daruri de la Proscomidiar, prin mijlocul bisericii, și punerea înainte (sau oferirea) acestora lui Dumnezeu ca jertfă pe sfânta masă. În Liturghia Darurilor, procesiunea se face cu Însuși Trupul și Sângele lui Hristos.
Ea este încadrată de cântarea heruvimică: „Acum Puterile cerești împreună cu noi neăzut slujesc, că iată intră Împăratul slavei. Iată Jertfa cea de taină săvârșită se înconjură. Cu credință și cu dragoste să ne apropiem, ca să fim părtași vieții celei veșnice. Aliluia, aliluia, aliluia.” Ieșirea însăși se face în cea mai profundă tacere.
Sfintele Daruri sunt așezate pe altar, apoi, pregătindu-ne pentru Sfânta Împărtășanie, cerem:
„… sfințește sufletele și trupurile noastre ale tuturor, cu sfințire neștearsă; ca în cuget curat, cu fața neînfruntată, și cu inima luminata, împărtășindu-ne cu aceste Dumnezeiești și Sfinte Taine și printr-însele vii făcându-ne să ne unim cu Însuși Hristosul Tău… Care a zis: Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru el; …să ne facem Biserică a Preasfântului și închinatului Tău Duh, izbăvindu-ne de toată uneltirea diavolească… și să dobândim bunătățile cele făgăduite nouă, împreună cu toti sfinții Tăi…”
După Rugaciunea Domnească, are loc împărtășirea credincioșilor, timp în care la strană se cântă imnul: „Gustați și vedeți că bun este Domnul”.
Ultima rugăciune rezumă sensul acestei slujbe, a acestei Sfinte Împărtășanii de seara, a legăturii acesteia cu nevoința noastră din timpul Postului.
„Stăpâne, Atotțiitorule, Cel ce cu înțelepciune ai zidit toată făptura și pentru nespusa Ta purtare de grijă și multa bunătate a Ta, ne-ai adus pe noi întru aceste preacinstite zile, spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre înfrânarea poftelor și spre nădejdea învierii; care în patruzeci de zile ai dat în mâna slujitorului Tău Moise tablele cele cu dumnezeiești slove, dă-ne și nouă, Bunule, lupta cea bună să luptăm, calea postului să o săvârșim, credința nedespărțită să o păzim, capetele nevăzuților balauri să le sfărâmăm, biruitori asupra păcatului să ne arătăm și fără de osândă să ajungem a ne închina și sfintei Învieri.”
Teologie.md