Deși în noaptea de mai înainte au trudit să prindă ceva, nu au reușit să pescuiască nici măcar un pește. Simon pescarul, viitorul Sfânt Apostol Petru, ajutat de ceilalți pescari tovarăși, frații Zevedeu, Iacov și Ioan, după cuvântul lui Hristos au aruncat mrejele în adâncurile mării Ghenizaret, și au scos o mulțime mare de pește, că și mrejele li se rupeau.
„Fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.” (Luca 11:28)
Sfântul Ierarh Teofan Zavorâtul vede în respectivul episod evanghelic „chipul oricărei trude fără ajutorul lui Dumnezeu – și trude cu ajutorul lui Dumnezeu.” Deci pentru orice muncă întreprinsă trebuie să-l chemăm pe Iisus în ajutor, fără de care nu putem face nimic (Ioan 15:5).
Abundența minunată ce a umplut corăbiile, până într-atât încât erau gata să se afunde, i-a înspăimântat pe pescarii galileeni. Simon-Petru a căzut la genunchii lui Iisus și i-a zis: „Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.” Iar Iisus îi răspunde: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni.” (Luca 5:1-11) Și trăgând corăbiile la ţărm, pescarii au lăsat totul şi au mers după El.
Astfel niște oameni simpli, pescari neînvățați, au devenit primii care au căpătat sfânta funcție apostolică și au devenit vestitori ai Cuvântului lui Dumnezeu peste tot cuprinsul spațiului și timpului (căci misiunea apostolică va continua până la Parusia). Primii pescuiți și primii pescari de oameni. Care prin mreaja poruncilor Sfintei Evanghelii trag sufletele în corabia tainică a Bisericii – arca salvatoare și sfințitoare, ce ne poartă prin volbura vieții pătimitoare la limanul tăcerii și liniștii duhovnicești. Este important să nu cădem din ea.
Fericit este cel care va căuta să nimerească în mreaja cerească a lui Dumnezeu. Și păcat de sufletul prins în mreaja diavolului. Și el pescar, doar că șiret și minciunos. Împreună cu „apostolii” săi negri trag pești rătăciți și încăpățânați în adâncuri infernale (Ps. 140:10). Plasele sale pescărești împânzesc toată lumea, conform vedeniei Sfântul Antonie cel Mare, care a văzut cursele diavolului întinse peste tot pământul și pe care numai smerenia le poate învinge. La fel ca și minciuna, prevăzută de Sfântul Neagoe Basarab, ce va acoperi toată fața pământului. Vrăjmașul a căpătat astăzi mijloace extraordinar de eficiente prin care momește sufletele pierdute. Aici se investește cel mai mult, în plasele: sectelor, internetului și drogurilor. Și astfel duhul, sufletul și trupul devin ocupate de toate scârnăviile mortifiante.
„… Odată un demon a făcut o predicție Sfîntului Andrei cel Nebun pentru Hristos despre dezordinea spirituală și morală a creștinilor, ce va deprava creștinismul în vremurile de apoi. «În acele timpuri, – spunea demonul, – oamenii vor fi mai răi ca mine, și copiii mici vor întrece pe bătrâni în viclenie. Atunci mă voi odihni! Atunci nu-i voi mai învăța pe oameni nimic! Ei de sine-stătător vor îndeplini voia mea.» …” [extras din Sfântul Ierarh Ignatie (Briancianinov) „Cuvânt despre moarte. – Articolul întâi. Despre duhuri”]
„Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au tulburat. Durerile iadului m-au înconjurat și laţurile morţii m-au întâmpinat. Şi când mă necăjeau, am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat.” (Ps. 17:5-7)
Iereu Anatolie Juraveli