Dar de la început să operăm cu faptele.
Primul. Pe data de 17 mai ambasada SUA în Moldova a arborat drapelul în culorile curcubeului LGBT, după cum au comunicat în misiunea diplomatică, cu prilejul zilei internaționale a luptei cu homofobia, bifobia și transfobia (probabil că enumerarea de fobii are menirea să sublinieze seriozitatea luptei) și a publicat o poză cu ambasadorul Logsdon care zâmbește sub acest drapel. „Noi ne exprimăm solidaritatea și susținerea lesbienelor, gaylor, bisexualilor, transgenderilor și intersex-persoanelor (LGBT) din Moldova, mulți dintre care continuă să se ciocnească cu discriminarea, violența și stigmatizarea din cauza orientării lor sexuale, a identității de gen sau a autoexprimării și a caracteristicilor de gen”, se spune în comunicarea la care au aderat, de asemenea, reprezentanții țărilor UE, Israelul, Canada, Marea Britanie, SUA, Japonia și Ucraina. Misiunea diplomatică a amintit că în perioada 13–19 iunie, în Moldova, va avea loc festivalul comunității LGBT+. „Sperăm că mesajul principal al «Moldova Pride» va fi auzit tare și clar: fiecare trebuie să beneficieze de posibilitatea și libertatea de a fi el însuși, indiferent de cine este și pe cine iubește”, se subliniază în comunicat.
Al doilea. Mesajul trimis de ambasada SUA a fost auzit. Partidul Acțiune și Solidaritate, mai mult cunoscut prin abrevierea PAS, este gata să analizeze posibilitatea de a susține comunitatea LGBT, arborând drapeluri în culorile curcubeului pe clădirile guvernului și administrației președintelui. Despre aceasta a declarat vicepreședintele PAS Mihai Popșoi la postul de televiziune „Primul în Moldova”, concretizând că această variantă va fi discutată, când va surveni propunerea corespunzătoare. „Dacă cineva este atât de mult deranjat de aceasta, poate veni cu propunerea respectivă și noi o vom cerceta. Dar deocamdată nu există astfel de planuri. Cel puțin eu nu le cunosc, dar dacă cineva va insista foarte mult…”, a răspuns Popșoi la întrebarea unuia dintre telespectatori. În cazul dat drept fapt se prezintă dorința liderilor partidului de guvernământ de a merge în întâmpinarea celor care vor „insista foarte mult”.
Al treilea. La 18 mai guvernul Republicii Moldova a desemnat pe noul ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii. El se numește Viorel Ursu și este un homosexual declarat. Despre aceasta a scris cu bucurie pe pagina sa de pe Facebook lesbiana și activista comunității LGBT Angelica Frolov: „Pentru prima dată avem un bărbat homosexual declarat – ambasador al Republicii Moldova. Pe mine, activistă LGBT, mă bucură acest fapt, asta înseamnă că persoanele LGBT care au funcții importante degrabă nu se vor teme să-și deschidă identitatea, moldovenii vor vedea câte persoane LGBT avem printre politicienii și funcționarii profesioniști și vor dispărea prejudecățile. Homosexualitatea unui om nu are nici o treabă cu profesionalismul și calitățile sale umane. Este doar una din sutele de calități pe care le avem. Felicitări Viorel Ursu, ești o persoană extraordinară și Moldova va avea de câștigat de la faptul că de astăzi vei lucra pentru ea.”
Al patrulea. Recent, în spațiul public, a fost comunicată știrea că tot mai mulți locuitori ai Chișinăului au o atitudine normală față de reprezentanții comunității LGBT+. Despre aceasta vorbesc rezultatele sondajului, efectuat de Magenta Consulting la comanda centrului protecției drepturilor comunității LGBT Genderdoc-M, care sunt publicate pe pagina centrului. Conform rezultatelor sondajului, efectuat în rândul a 709 de locuitori ai capitalei în perioada martie-aprilie, 55 % din chișinăuieni au o atitudine pozitivă sau neutră față de comunitatea LGBT+. În anul 2019 au fost 33 % respondenți de acest fel.
Există dictonul: un fapt e întâmplare, două fapte – intenție, trei fapte – deja tendință. Noi am adunat timp de două zile patru, cu atât mai mult avem motiv să vorbim despre o tendință. Care constă nu doar în impunerea impertinentă nouă, cetățenilor Moldovei, prin toate mijloacele posibile și imposibile, cu voie sau, mai exact, fără voia noastră a unei tematici LGBT, străine societății moldovenești; or, pentru o țară, unde 90 % din populație este botezată în Ortodoxie, o astfel de ofertă deja înseamnă o insultă. Însă, din păcate, tendința la care ne referim cuprinde o semantică mult mai largă în diapazonul său, deoarece scopul ei este resetarea conștiinței noastre culturale tradiționale, formate timp de secole.
Se încearcă să ni se altoiască cu insistență „logicile”, dominante acum în lumea occidentală, ale ideologiei de gen, ale libertarianismului, ale transumanismului, ale așa-numitei noii etici, ale altor inovații conceptuale, caracteristice epocii care acolo, în Occident, este numită „epoca postadevărului”. Epocă pentru care ADEVĂRUL a rămas în trecut, a fost respins, pentru că nu mai poate fi de folos. Deși mai simplu, mai exact și mai onest ar fi să numească epoca respectivă drept una a minciunii – dar nu, se preferă să se folosească eufemisme care să fie în consonanță semantică cu adevărul.
Astfel de „consonanțe” prezintă, de altfel, unul din procedeele din arsenalul folosit pentru resetarea conștiinței. Un alt procedeu manipulatoriu din același arsenal este impunerea nouă a sentimentului de vină, încercarea de a ne inocula complexul de inferioritate. Să luăm ca pildă comunicarea citată mai sus a ambasadei SUA: în ea este exprimată susținerea reprezentanților comunității LGBT în Moldova – atenție, „mulți dintre care continuă să se ciocnească cu discriminarea, violența și stigmatizarea” (sublinierea ne aparține). Cu alte cuvinte, în primul rând, ni se inoculează ideea că persoanele cu orientarea pe care noi, recurgând la corectitudinea politică, o numim „netradițională”, sunt în țara noastră într-un număr mare. Și deși, în al doilea rând, o parte din ei deja resimt o atitudine normală din partea aborigenilor, împotmoliți în tradiționalism (cel de-al patrulea fapt din cele menționate supra), însă, în al treilea rând, totuși mai rămân mulți dintre acei care riscă în fiecare zi să devină victime ale homofobiei, bifobiei și transfobiei.
De altfel, nu a mai rămas de așteptat mult, în timpul desfășurării „Moldova Pride” doritorii (dacă se vor găsi dintre aceștia) vor putea verifica cine vor fi în număr mai mare: victime potențiale ale acestor fobii cu pașaportul cetățeanului Republicii Moldova sau, cum a mai fost în trecut, exponenți din exterior ai LGBT? Dar asta așa, ca un detaliu, ca un exemplu de procedeu manipulator banal.
Cuvântul „arsenal” l-am utilizat deloc întâmplător. Trebuie să înțelegem că împotriva noastră deja nu doar un singur an se duce un război informațional pe scară largă. El se duce cu un scop anumit – să ne impună pe noi să gândim în alt mod, nu cum ne-am obișnuit până acum. Spunând „pe noi”, am în vedere, în primul rând, masele largi ale populației care, deși nu frecventează bisericile, păstrează apartenența lor la valorile tradiționale ale moralei creștine, la codul cultural creștin. Și, în al doilea rând, de ce nu, se dorește recrutarea de adepți ai modului de gândire pervers inclusiv din mediul ortodocșilor îmbisericiți, gata să accepte și să folosească în viața cotidiană „logicile” și semnificațiile viclene sugerate nouă din Occident.
Trebuie să înțelegem cu claritate încă ceva: în acest război informațional actuala guvernare din Republica Moldova în persoana PAS nu acționează de partea noastră. Vârful ei este constituit dintr-un soi de ieniceri moderni. Practic cu toții dânșii s-au născut în familii ortodoxe de moldoveni, în copilărie au fost botezați, dar ulterior, locuind în Occident, au trecut „recalificarea”. De facto au renăscut și actualmente acționează în calitate de detașament de elită, chemat să-i conducă pe barbarii moldoveni spre sânul civilizației progresiste occidentale. Și, sincer vorbind, o fac convingător și cu entuziasm.
Nu doar mie mi s-a creat impresia că din primele luni ale guvernării dânșilor avem de-a face parcă cu niște extratereștri – atât de mari erau necoincidențele semnificațiilor dintre acțiunile lor, în primul rând, la nivel verbal, declarativ și percepția noastră obișnuită. Nici nu mai are rost să vorbesc despre rezultatele triste, practic eșecurile acestei conduceri, ele sunt evidente pentru toți. Le-a fost la îndemână, de la început cu pandemia, după 24 februarie curent – cu războiul în Ucraina, la îndemână în sensul că în conștiința populației Republicii Moldova au dominat permanent teme care sustrăgeau atenția de la agenda internă privind creșterea prețurilor, tarifelor, neputința guvernului de a ține sub control inflația.
Însă războiul ca războiul, dar nu poți ascunde mâța în sac – pentru prima dată de la independență Republica Moldova are o conducere care ignoră totalmente necesitățile populației proprii. Începând cu necesitățile materiale și terminând cu cele duhovnicești. Deși, eu aș începe cu cele de la urmă, necesitățile duhovnicești își sunt mai aproape.
Ratificarea Convenției de la Istambul este doar unul din epizoade. Precum și numirea în calitate de ambasador al unui homosexual declarat. Sunt doar niște manifestări particulare ale aceleiași tendințe. Ale tendinței când totul trebuie să fie întors din cap în picioare: negrul să se numească alb, negativul (din punct de vedere nu doar al moralei tradiționale, dar pur și simplu al logicii elementare) – pozitiv, perversitatea – normă.
Noi avem de a face cu o realitate. Nu putem să schimbăm ceva în ea. Ca și orice manifestare a realității ce ține de lumea acteasta trecătoare, conducerea PAS are un caracter vremelnic, trebuie numai să supraviețuim. Doar am supraviețuit în pandemie, dea Domnul – vom supraviețui în războiul de la vecinii din est (ne rugăm să treacă pe alături de noi). La fel va trece și această conducere. Dar atâta timp cât nu a plecat – și atâta timp cât luptă împotriva noastră – este important să nu ne lăsăm ispitiți, să nu începem să gândim și să ne conducem de „logicile” viclene ale liderilor PAS și ale mentorilor occidentali ai acestora. În particular, trebuie să continuăm să considerăm păcatul sodomic – dorința păcătoasă sau acțiunea legată de dorința sexuală a omului față de reprezentantul (reprezentații) de același gen – păcat sodomic.
Să ne străduim – indiferent cât de mult circumstanțele ne-ar provoca – să nu judecăm pe cei păcătoși, dar să avem compătimire față de ei. Să îi compătimim în suflet, nu în public, Dumnezeu are nevoie de pornirile noastre sufletești. Dar însuși păcatul trebuie să îl osândim. Dacă va fi nevoie, și în public, în cuvinte. După cum ni s-a poruncit: „Ci cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” (Mt. 5:37).
Victor Josu, redactorul-șef al portalului „Tradiția”