Torentul de refugiați pornit din Ucraina, aflată în război, nu are sfârșit. Mulți dintre ei părăseau în grabă zona acțiunilor militare doar cu documentele în mână și cu copiii. Zeci de automobile și autobuse sunt antrenate astăzi pentru transportarea și dislocarea oamenilor. Se pare că nu există între locuitorii Moldovei dintre cei care sunt indiferenți față de nenorocirea altora. Mica și săraca Moldovă arată lumii întregi exemplu de generozitate, umanism, rezistență și solidaritate…
Moldovenii ca niște samarineni buni ajută refugiaților în măsura posibilităților lor. Cineva aduce pachete cu haine, produse alimentare, obiecte de primă necesitate, jucării la „Moldexpo”, unde sunt dislocați refugiații, cineva transferă bani în cadrul companiei naționale „Moldova pentru pace”… Puncte de colectare a ajutorului umanitar sunt deschise pe teritoriul întregii țări.
Și iată că pe fundalul unei atare unități civice și solidarități cu ucrainenii, au început să răsune declarații în legătură cu faptul că nu se cade a ajuta chiar tuturor ucrainenilor. Cică, printre cei care au părăsit Ucraina, sunt cetățeni bogați și înstăriți cu automobile personale.
După cum afirma unul din voluntari, „este rușinos să ceri loc de trai gratuit, când te plimbi cu un automobil de lux. Actualmente în Chișinău sunt mii de ucraineni și nu mau puțin de mii de automobile. Hai, dați o mână de ajutor, benzina este scumpă, nu este prea ieftin să faci naveta ca să transporți oameni. Cineva în timpul zilei merge de două ori. Sunt cetățenii voștri, haideți să fim activi.” Și apoi: „Acum mi se creează impresia, și nu doar mie, că unii vin încoace ca la odihnă – să locuiască, să mănânce, să se distreze gratuit timp de 2-5 zile, iar apoi să o ia spre Europa, ca să fie primiți în calitate de refugiați și să li se dea și bani.” „În țara noastră există o sumedenie de probleme, suntem un stat sărac, avem mulți invalizi, bătrâni, ei de asemenea au nevoie de ajutor. Noi nu suntem datori nimănui, doar suntem oameni foarte ospitalieri, însă nu trebuie de abuzat de bunătatea noastră”, se vorbește în publicație.
Spre regret, astfel de postări în rețelele de socializare sunt destul de multe. Cineva se indignează, că unii refugiați „se plimbă cu Lexus sau Gelendvagen, căci doar cu unul din aceste automobile poți hrăni un sat întreg moldovenesc…”
Alții se indignează că conducerea moldovenească și politicienii se ocupă doar de faptul cum să apară într-o lumină favorabilă; ei, cică, poartă de grijă refugiaților, dar au uitat de bătrâni, orfani, familii cu mulți copii din propria țară.
Se mai întâmplă la oameni! Unii au sentimentul de invidie. Dar poate fi și mai rău, se poate întâmpla și tulburarea minții. Mai găsim în societatea noastră și egocentriști, și dintre cei ce nu au reușit în viață, și lacomi și foarte săraci, și pur și simplu oameni ce nu sunt prea inteligenți. În sfârșit, oamenii pot să greșească. Sau să fie politizați la maxim.
Chiar dacă în acțiunile conducerii moldovenești există un anumit piar, chiar dacă sunt justificate reproșurile în adresa ei că are puțin sau deloc grijă de cei săraci, atâta timp cât în țara vecină se duc acțiuni militare, toți care fug de război – toți fără excepție sunt pentru noi refugiați.
Oamenii au fost nevoiți să-și părăsească patria din cauza conflictului armat din regiune. Oamenii își salvează viața, de aceea fug. Oamenii sunt cuprinși de frică, ei sunt uniți prin teamă. Și în acest caz nu mai are importanță nici statutul social, nici averea lor. Oricine dintre ei este pentru noi refugiat, față de care sentimentul nostru de creștin ne poruncește să manifestăm compătimire. Măcar compătimire, dacă nu avem posibilitatea să le ajutăm din punct de vedere material. Nu se poate să ignorăm oamenii care au nevoie de ajutor!
Dar dacă cineva dintre ei se poartă neadecvat – în acest caz Dumnezeu să îl judece, nu noi. Noi trebuie să ținem minte cuvintele Domnului la citirea Evanghelie după Matei, care au fost rostite la Liturghie duminica trecută, în Duminica Judecății Înfricoșătoare, cuvinte ce ne pot fi adresate fiecăruia dintre noi la Judecata ce ne așteaptă: Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit (…) Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. (Mt. 25:42-43, 45)
Haideți să nu judecăm pe nimeni, dar să manifestăm compătimire față de toți acești oameni nefericiți.