Cu prilejul sfântului praznic vă propunem câteva poezii la tema Crăciunului scrise de clasicii literaturii române.
Mihai Eminescu
Colinde, colinde!
Colinde, colinde!
E vremea colindelor
Căci gheața se’ntinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii
Mișcând rămurelele
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.
Se bucur copiii
Copiii și fetele
De dragul Mariei
Își pieptenă pletele,
De dragul Mariii
Ș’a Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului…
Gheorghe Coșbuc
Colindătorii
Cad fulgii mari încet zburând,
Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lânga mama stând
De mult uitarăm jocul.
De mult și patul ne-aștepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar și dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Și boul cum sufla milos
Căldură ca să-i facă,
Draguț un miel cum i-au adus
Păstorii de la stână
Și îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mâna.
Și-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu, s-opresc în drum;
S-aud acum în tindă
Noi stăm cu ochii pironiți
Și fără de suflare;
Sunt îngerii din cer venți
Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei cântă nălțător și rar
Cântări de biruință,
Apoi se-ntorc și plâng amar
De-a Iudei necredință,
De spini, de-ostași, și c-a murit…
Dar s-a deschis mormântul
Și El acum e-n cer suit
Și judecă pamântul.
Si până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald și drag
În casă-ne Crăciunul.
Și când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Și-n fașe mic pe Domnul.
* * *
Pomul Crăciunului
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu.
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Și zboară-ncet de-alungul pădurilor de brad,
Și cânta-ncet, și mere și flori din sân le cad.
Iar florile s-anină de ramuri până jos
Și-i căntec și lumină și-așa e de frumos!
Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură și cântă ca îngerii și ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimite dintr-însa Dumnezeu.
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Așa cum au găsit-o, cu flori și jucării.
Departe într-un staul e-n fașă-acum Iisus,
Și îngerii, o, câte și câte i-au adus.
Dar el e bun și-mparte la toți câți îl iubesc,
Tu vino, și te-nchină, zi: “Doamne-ți mulțumesc”.
Octavian Goga
Moș Crăciun
Moș Crăciun cu barba albă
Moș Crăciun cu traista plină
Vechi stăpân atât de darnic
Al copilăriei mele
Azi la noi în sat te-așteaptă
Toată casa cu lumină
Cu colinde și cu cântec
Și cu crai, cetăți de stele.
Să cobori și-n seara asta
Sol bătrân de gânduri bune
Toți te-asteaptă-n sat la mine,
Du-te, du-te, Moș Crăciune!
De nu ți-o fi peste mână
Treci și pe la casa noastră.
Tu, măcar o rază-n suflet
Îi trimite pe fereastră.