La 8 ianuarie 2023, în Duminica a 30-a după Cincizecime, după Nașterea Domnului, de sărbătoarea Soborului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova. După încheierea slujbei dumnezeiești Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică în care, printre altele, a spus:
Dacă e să privim la istoria modernă a Bisericii noastre, putem observa într-un mod cu totul minunat mâna mântuitoare a lui Dumnezeu. Să luăm măcar anii grei de demonizare de la începutul secolului al XX-lea, revoluția care și-a propus drept scop lupta cu „prejudecățile”, incluzând, în primul rând, lupta cu credința în Dumnezeu. Pentru aceasta au fost concentrate toate forțele statului, toate puterile mașinii represive!
Biserica s-a împodobit cu cete de noi mucenici și a pierdut multe biserici: unele au fost distruse, altele – pângărite. Probabil, nimeni nu își putea imagina în secolul al XIX-lea că în capitala Imperiului rus vor fi aruncate în aer bisericile, vor fi distruse sfintele odoare și așa – pe întreg teritoriul țării. Se părea că antihristul a sosit deja și ce era de făcut mai departe, doar nu mai exista nicio perspectivă, ce perspectivă putea fi, când se prăbușea lumea lui Dumnezeu?
Dar noi cunoaștem că toate acestea au trecut și bisericile au fost restaurate. Și nu doar că au fost restaurate, câte biserici noi se ridică pe suprafața întregului pământ Rus, inclusiv în capitala țării – orașul Moscova! Eu am mai spus, dar în această zi solemnă voi mai spune odată: niciunde în lume, în niciun oraș, cu atât mai mult în nicio capitală nu se construiesc azi două sute de biserici creștine. Pe când noi conștientizăm că două sute – e puțin și deja sunt planuri de a construi mai multe. De ce? Deoarece există necesitatea în rândul populației și Domnul ne răspunde la credința noastră, ajutându-ne să depășim toate greutățile.
Voi mai spune odată: dacă e să privim la istoria secolului al XX-lea, câte biserici au fost închise, câți oameni au fost distruși, începând cu perioada revoluției și a prigoanelor îngrozitoare, iar Biserica lui Dumnezeu a supraviețuit, a rezistat și a transmis buna sa vestire generațiilor următoare!
Astăzi avem o sărbătoare plină de bucurie, însă cineva o întâmpină cu lacrimi în ochi. Nu pot să nu vorbesc despre ceea ce se întâmplă acum în Ucraina: aceeași demonizare ca și în Rusia după revoluție. Atunci în Rusia „biserica” înnoită, creată pe cale artificială de către putere, a început să acapareze locașurile Bisericii Ortodox Ruse, celei adevărate și harice. Și toate catedralele din Petersburg, capitala imperiului, au nimerit în mâinile adepților noii „biserici” și ce greutate aveau pe suflet oamenii ortodocși, când treceau pe lângă aceste biserici!
Mulți nu credeau că este posibilă returnarea istoriei. Puterea atacului forței ateiste a fost atât de mare, încât se părea că va rămâne doar praful de la viața bisericească. Însă astăzi noi vedem că și acolo, unde au rămas doar pietrele bisericilor demolate, sunt restabilite bisericile și noi locașuri sunt ridicate în număr mare.
Aceste gânduri mi-au venit în minte azi, când mă gândeam la Ucraina, la ceea ce se întâmplă acolo azi. Vrăjmașul neamului omenesc a hotărât să râdă de pământul sfânt, de cristelnița noastră, de cristelnița atotrusească a Botezului și a apărut schisma care amintește foarte mult de schismele „bisericii” noi în Rusia de după revoluție. E ca și o copie: în ambele cazuri în spatele schismelor se află puterea de stat, în ambele cazuri în spatele schismelor se află intenția de a slăbi și distruge Biserica Ortodoxă, de a despărți de Biserică poporul lui Dumnezeu, supunându-l autorităților schismatice antibisericești.
Dar noi știm ce s-a întâmplat în Rusia. Unde se află acea schismă a „noii biserici”, căreia puterea a transmis totul? Unde sunt acele idei care erau inoculate în rândul oamenilor ortodocși, ca să-i despartă de Biserică? Toate au dispărut, nu au rămas nici urme. Tot așa va fi și în Ucraina – nici urmă nu va rămâne de la schismatici, deoarece ei îndeplinesc o voință rea, diavolească, distrugând Ortodoxia pe pământul Kievului.
Cred că nu mai avem de așteptat prea mult. Dumnezeu nu Se lasă batjocorit (Gal. 6:7) și pedepsiți vor fi toți învățătorii de schismă, creatorii de scindări și toți acei „arhierei” deghizați, la care ți-i rușine și să privești, în așa măsură nici aspectul lor nu corespunde rangului ce îl poartă. Credeți că doar noi avem acea înțelegere a realității, care s-a creat azi pe pământul Ucrainei?
Însuși poporul ucrainean toate le vede și toate le înțelege! Noi credem că toate acestea vor trece, altminteri nici nu poate fi. Doar schismele nu au viață lungă. De ce? Deoarece acolo nu există harul lui Dumnezeu – este doar pustietate, teatru, ritual exterior. Ce fel de evlavie, dacă sunt încălcate toate canoanele, când sunt răsturnate toate principiile de organizare a Bisericii Ortodoxe? Pustietate! Însă această pustietate este foarte periculoasă pentru viața duhovnicească a poporului.
Astăzi noi suntem cu poporul ucrainean cel evlavios, cu cei care deja acum poartă pe sine pecetea muceniciei și a mărturisirii. Noi ne rugăm pentru episcopatul ucrainean fidel adevărului canonic. Noi ne rugăm pentru cei pe care azi îi gonesc din biserici. Noi ne rugăm, în primul rând, pentru poporul credincios, ca el să păstreze credința ortodoxă. Știm cu siguranță: după cum au dispărut adepții bisericii înnoite, tot așa vor dispare și schismaticii. (…)
Sarcina noastră, sarcina Bisericii, este să ne rugăm pentru pământul Ucrainei, pentru poporul ucrainean evlavios, pentru preoți și arhierei, pentru cei care au pășit pe calea mărturisirii. Să ne rugăm și pentru cei care s-au înfricoșat, cine a dispărut din vizor, cine a fost chemat să apere Ortodoxia și parcă a dispărut. Unde se află acum? Încotro au plecat? În ce țară se află? Dumnezeu să îi judece pe toți!
Sunt profund convins și convingerea mea este de netăgăduit că Domnul nu va părăsi pământul Ucrainei, pământul nevoitorilor din Pecerska de la Kiev, pământul sfințit de sângele noilor mucenici. Nu va părăsi Biserica care prun cuvântul său și prin predica sa a pus fundamentul vieții creștine în întregul spațiu al Sfintei Rusii.
Ne rugăm ca să treacă cât mai repede anii vrăjmășiei, ca să se instaureze pacea, ca să se termine războiul fratricid pe pământul Ucrainei, ca nimeni să nu folosească conflictul inițiat în Ucraina pentru dezlănțuirea unui război și mai mare, în care forțele dușmănoase Rusiei ar vrea să atragă și poporul nostru. Să Îl rugăm pe Domnul ca să treacă pe lângă noi această cupă a suferințelor, ca pacea, bunăstarea să se păstreze pe întreg teritoriul Sfintei Rusii, ca statul Rus, aflându-se sub acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, să fie păzit de la războiul fratricid și de la tot felul de năvăliri ale altor popoare.
Sursa: Patriarchia.ru