La 25 mai 2023, de sărbătoarea Înălțării Domnului, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie la Biserica „Înălțarea Domnului” din Storojy, la Porțile Nikitsky din Moscova. La finalul slujbei, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat credincioșilor cu o predică în care, în special, a spus:
În Faptele Sfinților Apostoli, momentul uimitor din istoria venirii Mântuitorului în lume – Înălțarea Sa la ceruri – este descris în categorii foarte umane, pe înțelesul tuturor (Fapte 1:1-12). Sfinții apostoli, desigur, au rămas uimiți când L-au văzut pe Învățătorul lor urcându-se la cer. Dar atunci cineva care li s-a arătat a zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Domnul se înalță – un eveniment de neînțeles, miraculos; și deodată cuvinte atât de simple: La ce vă uitați? Și atunci totul se explică: Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.
Mărturia că Domnul va veni din nou, că El s-a înălțat la cer pentru o vreme, i-a însuflețit atât de mult pe ucenici încât ei, cu bucurie, cântând laude, au părăsit Muntele Eleon. Probabil, cineva aștepta ca aceasta să se întâmple peste câteva zile, poate la vreo sărbătoare, dar, cu timpul, așteptările unei întoarceri de curând au trecut. Și Biserica a refuzat întotdeauna să stabilească timpul venirii Mântuitorului, iar când au apărut anumiți învățători falși care pretindeau că Domnul va veni atunci și atunci, Biserica s-a opus unor astfel de profeții false, pentru că nimeni nu știe timpul când Domnul va veni în slavă.
Dar acest lucru nu neagă însăși credința creștinilor în a doua venire a Domnului și Mântuitorului. Iar cea de-a doua venire, după cum mărturisește învățătura Bisericii, va fi precedată de vremuri grele – vremuri de ispite, vremuri de trădare a Mântuitorului, vremuri de tulburare a conștiinței oamenilor în așa măsură, încât însăși credința în Dumnezeu va fi exclusă din viața lor.
După cum spunea un clasic literar, „omul – este chipul măreției”, fără a explica care este sensul acestei măreții. Dar această închinare față de firea umană, pătrunzând prin diverse culte păgâne și apoi printr-o ideologie ateistă, a început să distrugă și viața duhovnicească a poporului nostru.
Acum, prin harul lui Dumnezeu, poporul nostru se trezește duhovnicește de la toate acele învățături și rătăciri false care de ceva vreme au paralizat literalmente conștiința oamenilor, i-au forțat să se lase de credința părinților lor, de acea uriașă tradiție duhovnicească și culturală care i- a dat poporul nostru hrană vitală, care a trezit cu adevărat în poporul nostru cele mai strălucitoare și mai puternice sentimente până la jertfa de sine, până la sacrificare vieții pentru binele aproapelui și pentru binele Patriei.
Vremurile, despre care îngerii lui Dumnezeu le-au spus apostolilor, că Hristos va veni exact așa cum se înalță acum la cer, vor veni la un moment dat, nimeni nu știe când. Dar necunoașterea timpului celei de-a doua veniri ar trebui să îl țină pe fiecare creștin într-o stare de trezvie duhovnicească, de capacitate de a răspunde constant la întrebarea unde este bine și unde este rău. Pentru că și astăzi răul se îmbracă adesea în îngerul luminii (vezi 2 Cor. 11:14) și confundă principiile fundamentale ale existenței umane în mintea oamenilor într-o asemenea măsură, încât diferența dintre bine și rău nu mai poate fi găsită.
Dumnezeu a dat libertate, dar ce folos de alegere în favoarea răului? Aceasta este o alegere care duce pe om la moarte, iar societatea umană – la distrugere.
Astăzi trăim vremuri aparte ale istoriei noastre care necesită mobilizarea obligatorie a tuturor forțelor duhovnicești. Și cât de important este astăzi să ne întărim poziția în viață, convingerile noastre nu doar cu un fel de pragmatism politic, ci, în primul rând, cu convingerile noastre religioase! Trebuie să rămânem pe partea luminoasă a istoriei, pe partea care neagă transformarea păcatului într-una dintre alternativele acceptabile în comportamentul uman.
Nu mai există conceptul de păcat în filosofia seculară, dar există o variabilitate a comportamentului uman, adică orice persoană este liberă, iar singurul lucru de care ar trebui dânsa să se teamă este încălcarea legilor statului. Și distrugerea familiei, trădarea în căsătorie, refuzul de a crește copii? După ce lege de stat este judecat omul într-un astfel de cazuri? El nu poate fi judecat decât după legea conștiinței și după legea Dumnezeiască.
Biserica în ziua de azi, ca întotdeauna, dar astăzi, poate, cu o forță deosebită, ne cheamă să trăim după conștiință: chiar dacă nu cunoști Sfânta Scriptură, dacă ești o persoană nereligioasă, atunci măcar trăiește conform legilor conștiinței. Pentru că și conștiința proprie nu este rezultatul evoluției conștiinței umane, ci rezultatul faptului că omul este creația lui Dumnezeu și nicio evoluție nu poate explica gătința pentru jertfirea de sine. Evoluția implică lupta celor puternici pentru supraviețuire, dar aceasta este legea junglei, conform căreia este groaznic să trăiești. Iar credința creștină, atunci când este inclusă și în legislație, oferă oamenilor să trăiască nu după legea junglei, ci după legea vieții.
(…) Ziua de azi ne îndreaptă privirile spre viitor, pe care îl cunoaștem prin cuvântul lui Dumnezeu – la venirea Domnului și Mântuitorului Care va veni să îndeplinească judecata Sa dreaptă asupra fiecăruia dintre noi. Într-adevăr, Sărbătoarea Înălțării Domnului ar trebui să ne îndrepte privirea duhovnicească către acel viitor eshatologic, când fiecare dintre noi va sta în fața lui Dumnezeu și va răspunde pentru propria viață. Și acea judecată va fi absolut dreaptă și nepărtinitoare, și va determina existența veșnică a sufletelor noastre.
Domnul să ne ajute, întărindu-ne în credința ortodoxă, să creștem în capacitatea de a rezista ispitelor și tentațiilor păcatului ale acestui veac. Astăzi, deschiderea multor oameni către credința ortodoxă oferă încredere că Domnul nu a părăsit pământul rusesc cu mila Sa; credem și sperăm că prin buna și desăvârșita Sa Providență viața noastră istorică va depinde de credința noastră, de evlavia, de rugăciunea noastră și de capacitatea noastră de a face fapte bune. Domnul să ne ajute pe fiecare dintre noi să nu ne abatem de la această singură cale mântuitoare
Domnul să ajute Patria noastră în aceste vremuri de încercare să se păstreze pe ea însăși, să-și păstreze idealurile, fidelitatea față de credința strămoșilor săi și acea identitate spirituală pe care astăzi mulți caută să o slăbească, dar care ne leagă, ca o ancoră, nu numai de istoria lumească, dar și de istoria sfântă, în centrul căreia a existat întotdeauna o luptă între bine și rău, a păcatului cu răutatea umană.
Să dea Dumnezeu ca în această luptă care este, în esență, eshatologică, noi, ca popor al lui Dumnezeu, ca Biserică a lui Hristos, să rămânem mereu de partea luminoasă a istoriei – partea care se alimentează de înțelepciunea divină și este inspirată de harul divin.
Sursa: Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei