Maica Domnina (numele, la dorința maicii, a fost schimbat) este o maica cu viața îmbunătățită de la mănăstirea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Coada Iazului, raionul Sângerei. Este uscățivă și înaltă, dar timpul și-a spus cuvântul său și acum merge puțin adusă din spate de ani și de urmările unui accident pe care l-a trait, dar este plină de viață și gata să participe la orice ascultare în pofida vârstei.
Maica s-a născut în anul 1954, într-un sat din raionul Sângerei. Inainte de călugărie, a lucrat la livadă și la o fabrică din Bălți. A lucrat de mică lucru greu făcând, pe timpul acela existând orânduiala „normelor”.
A fost călugărită în anul 2006. A vrut să se călugărească imediat după moartea mamei sale, dar tatăl ei a fost împotrivă. A avut însă binecuvântare de la mai mulți preoți. „Am început să am așa niște ispite mari, că era peste puteri de le suportat. Eu vroiam să fiu cu Domnul, iar tata avea socotelile lui”. Pentru început a venit ca soră la mănăstire și a stat la ascultare 5 ani, după această perioadă maica stareță i-a propus să o călugărească. Ea însă a mai dorit să aștepte ca să nu ia o hotărâre pripită. Maica stareță însă a insistat, văzând viața ei exemplară.
După călugărie începuseră din nou ispitele. „Pe unde am răbdat, pe unde am plecat să încerc la alte mănăstiri”. Maica Domnului însă i-a arătat prin vise că aici, la Coada Iazului, trebuie să se nevoiască. „De unde am fost plecată, m-am întors înapoi”, ne mărturisește maica.
Prima ascultare pe care a avut-o a fost la odaie, la vite. Timp de un an de zile n-a ieșit de la odaie. „În locul celor ce nu doreau să meargă la ascultare la odaie, ma trimiteau pe mine. Și cu vacile am fost la păscut, și cu oile, și când era măsura oilor ș.a.” Mai apoi și-a luat o sarcină și mai grea – să caute de bolnavi. Și cu bolnavii era tot timpul, și cu obștea pe deal. Maicile veneau și se odihneau, iar maica Domnina îngrijea de bolnavii ei. Așa că era mereu ocupată și deseori peste măsură de obosită. Așa a durat șase ani.
Maicuta a fost și este o buna ascultătoare, dar și o mare rugătoare. Pravila ei de rugăciune e foarte lungă, ea se roagă aproape neîncetat. Mereu o gasesti ori în genunchi, ori la analoi rugându-se, ori bătând metanii, ori în biserică, ascultând Liturghia sau slujba de seară. Ziua și noaptea este în rugăciune. Dacă are 5 ore de somn în timpul întregii zile. Chilia ei este plină de cărți de rugăciuni: Sfintele Evanghelii, Psaltirea, acatistiere, ceaslov etc. Intrebată pentru cine se roagă atât de asiduu, ea ne răspunde: „Mai întâi pentru familie, pentru apropiați, apoi pentru creștini, apoi pentru țară, ca sa fie pace si-n țară”. „Este greu să te rogi, maică?” „Cel mai greu e să te rogi. Să ai o rugăciune fierbinte ca să fie auzită de Dumnezeu. Câteodată mă rog și simt că rugăciunea e primită, dar uneori îmi zboară gândul de la rugăciune departe, mai ales când am vreo ispită și ma gândesc de ce a trebuit să mi se intâmple anume mie”, ne spune maica Domnina cu blândețe în glas.
Probabil, pe maica o întărește Duhul Sfânt, că petrece neîncetat în rugăciune. Iar maica la aceasta ne răspunde: „Și Domnul mă întărește, dar și mie îmi place să mă rog. Și slujbele le ascult cu plăcere. Atât doar că nu tot timpul am rugăciunea calitativă, așa cum se cuvine, și nu am destulă rugăciune. Mi-ar plăcea sa mă rog mai mult.”
Maica se scoală noaptea la ora unu și se roagă până în zori, apoi merge la Sfânta Liturghie în biserică. După Liturghie se odihnește uneori un ceas, apoi continuă rugăciunea până seara după Vecernie.
Se mai roaga maica ca s-o întărească Domnul să nu stea la pat, să poată ridica rugăciuni pentru familie, pentru mănăstire și pentru toată lumea. „Cu rugăciunea mea, cu rugăciunile a toată lumea Domnul să ne întărească și să ne izbăvească de dușmani, de boli, de război”.
Despre timpurile noastre maica spune că sunt timpuri foarte grele. Încă sfântului Vasile cel Mare îi era teamă pentru ceea ce-i așteaptă pe creștinii de la sfârșit. „În timpurile de cândva nu existau computere, nu existau telefoane, antene parabolice, sateliți. Lumea era liberă, lumea era linistită. Mânca o bucata de paine și era pâine, iar acuma totul e cu otravă, cu diferite îngrășăminte. Foarte mulți oameni se îmbolnăvesc și până reușești să-i găsești boala, omul a și plecat pe lumea cealaltă. Și în pandemie mulți au murit,” se tânguiește maica Domnina.
Iar acum asupra noastra mai planeaza și pericolul războiului. „Puțin ne rugăm, spune maica. Înainte sfinții se rugau mai mult. Ce-ar fi să facă fiecare câte o metanie și deja va fi o schimbare, Domnul s-ar întoarce cu fața spre noi. Și fetele înainte nu umblau în pantaloni, ci în fuste. Acum nu înțelegi e băiat sau fată”.
Mai sunt totuși creștini care se roagă din toată inima lui Dumnezeu, se bucură maica. N-ar fi aceștia, noi am duce-o foarte greu. Sunt și mireni care se roagă, dar ar fi trebuit să fie mai mulți. „Unde-s mulți, puterea e mare”. Maica pomenește aici cu multă părere de rău de regretatul arhimandrit Rafail Bodiu și de protoiereul Gheorghe Cojocaru „care au fost mari rugatori, stâlpi de rugăciune pentru țara noastră”.
„Care sunt sfinții care vă inspiră, maică, cel mai mult?” „Toți sfinții îmi sunt dragi”, răspunde maica. „Toți au avut viata frumoasă, fiecare s-a nevoit în felul lui, fiecare a făcut diferite minuni, fiecare s-a mântuit în felul lui: și sfântul Serafim de la Sarov, și sfântul Serghie de la Radonej, și sfântul Teofil, care a avut o viață frumoasă și cu multă durere, de asemenea sfinții mucenici Gheorghe și Dimitrie”. Toți au pătimit și și-au dat viața pentru Domnul. Iar noi suntem mai fricoși, crede maica Domnina.
Iar Domnului nu-i plac cei fricoși. Trebuie sa fim tari, intăriți cu duhul. Mulți, după părerea maicii Domnina, zic că sunt creștini, sunt botezați, dar nici cruce nu-și pot face. Bunul Dumnezeu ne așteaptă pe toți ca să revenim la El. Dacă oamenii ar începe a posti, a ține cele 4 posturi, miercurile și vinerile, a se ruga, atunci și Domnul ar fi mai milostiv cu noi. Oamenii se tem în ziua de azi să sufere, deoarece n-au trecut prin foame, războaie, sunt deprinși cu confortul și binele.
Intrebată ce calități apreciază la oameni, maica ne spune că smerenia este o calitate frumoasă, dar pe primul loc e dragostea. Căci „dacă dragoste nu ai, n-ai nici pace, n-ai nici rai”. Iar sfântul Apostol Pavel ne indeamna sa iubim și ne spune că dragostea acoperă mulțime de păcate. Așa este maica Domnina cu gândul la greutățile creștinilor și ale acestei lumi. La ceea ce ne împiedică ca să trăim în pace și înțelegere între noi. Mulți creștini vin la ea să-i ceară sfat sau să-i mulțumească pentru rugăciune.
„Deci, ce dorești maica fiecărui om din lumea aceasta?”, am intrebat-o la despărțire pe maica Domnina. „În primul rand pace și sănătate”, a spus maica cu privirea ațintită în zare. „De aceste doua lucruri avem nevoie cel mai mult. Și, nu în ultimul rând, pocăință. Aceasta ne apropie mult de Dumnezeu”.
Am plecat de la maica Domnina întăriți cu duhul și veseli, cu sentimentul unei profunde bucurii duhovnicești. Căci ea ne-a vorbit atât de frumos despre credință, despre sfinți. Iată cineva care se tânguiește într-o mănăstire din Moldova asupra păcatelor și greutăților acestei lumi și înălță rugăciuni ziua și noaptea, ca lumea să fie vindecată. Și rugaciunile ei sunt auzite, căci lumea vine să-i mulțumească mereu. Dar și cu un sentiment de tristețe în suflet pentru tot ceea ce nu facem în viața de zi cu zi, ca sa fim niște buni creștini și să mergem pe o cale mai corectă.
Inga Dohotaru