„Bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea.” (Psalm 61:10)
Fericirea este acolo unde-i ascunsă veșnicia. Un tânăr ce ar căuta viața veșnică ar fi astăzi o pasăre rară (Matei 19:16). Din aceste considerente, călugăria, bunăoară, nu mai este interesantă pentru tinerii contemporani, căci ar cere prea mult, întru golirea de cele lumești.
Societatea consumului educă agonisirea fără saț de bunuri materiale, astfel bogăția a devenit un ideal, unde raiul este identificat cu supermarket-ul, iar publicitatea cu adevărul și calea. Pentru bani superflui, poți cumpăra doar superfluități. Iar ceea ce este necesar pentru suflet, nu se cumpără pentru bani. Dacă ai, mulțumește lui Dumnezeu – căci ai de unde da și ajuta. Chiar și Sf. Ier. Ioan Gură de Aur spunea – că-i al tău, doar ceea ce dai. Deci, proprietatea în esență este un furt, căci toate sunt ale lui Dumnezeu, ale noastre sunt doar păcatele.
„Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.” (Matei 19:23-24)
Bogăția ușor te împrăștie, îți îngrașă inima și te așează comod și neliber în lume, în special datorită multor și lipicioase invenții tehnologice. Astăzi avem o abundență de bunuri de tot felul și plăcerea de la a deține. Unde sunt mulți bani, acolo sunt multe griji, spune un vechi proverb. Astfel mintea devine plină de lume și de cele lumești (1 Ioan 2:16). Iar cuvântul împărăției, odată sădit în suflet, este înăbușit de spinii grijilor acestei lumi și de înșelăciunea avuției (Matei 13:22). De aceea îndemnul Mântuitorului ca să lăsăm morții să-și îngroape morții (Matei 8:22) și să devenim copii, că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor (Matei 19:14). De ce ea este a lor? Fiindcă ei, trăind simplu și nevinovat, (încă) nu au patima lumii, iar dacă o au – ea este superficială, ceea ce și se cere pentru o viață duhovnicească adevărată, premergătoare vieții veșnice. Vorba unui sfânt: când arunci din tine eu-ul, în tine se aruncă Hristos.
„Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Ioan 2:15-17)
De fapt nu bogăția este păcat, ci pasiunea pentru bogăție, respectiv pentru agonisirea de averi, căci și Avraam a fost bogat și Iosif din Arimateea, care totuși pe Dumnezeu Îl aveau pus în capul unghiului. Iar atunci când nu ai frică de Dumnezeu, bogăția ușor te face să luneci spre patimile zgârceniei, lăcomiei, vicleniei, mândriei etc.
„Acel om este cel mai bogat, la care plăcerile sunt cele mai ieftine.” (H.D. Thoreau)
Unde este comoara ta, adică bogația, acolo va fi şi inima ta (Matei 6:21). Deci comoară noastră trebuie să fie în cer și nu pe pământ (Matei 19:21), iar viața veșnică să ne fie centrul de atracție, și Dumnezeu cu harul Său – bogăția adevărată, în care să ne punem toată nădejdea. Adică îmbogățirea trebuie să fie în Dumnezeu (Luca 12:21), prin agonisirea de fapte bune, urmându-L pe Mântuitorul Iisus Hristos, care ne cheamă la desăvârșire (Matei 5:48).
Iereu Anatolie Juraveli