Moldova e o țară ascetică. La prima vedere – săracă în bogății spațiale și minerale, e bogată în posibilități spirituale („săraci în ochii lumii acesteia, dar bogați în credință” – Iacov 2:5). Dacă ești aici în căutare exclusivă de o bunăstare materială, în detrimentul bunăstării duhovnicești, nu vei putea supraviețui, ci vei trăi cu visul de a pleca peste hotare, în căutarea unei „vieți mai bune”. Deși cineva zicea că „cel mai scurt drum către mine însumi este un înconjor al lumii”, totuși plecarea presupune o revenire (cum e și cea a fiului rătăcitor din parabola hristică).
Dar vorba lui H. D. Thoreau (Walden): Lasă-i să cutreiere, studiind Australia: / Ei vor vedea lumea, dar eu Îl voi zări pe Dumnezeu (sau în altă traducere: Lasă-i să cutreiere și să cerceteze pe ciudații australieni./ Eu am mai mult din Dumnezeu, ei mai mult din drum). Tot el zicea că acel om este cel mai bogat la care plăcerile sunt cele mai ieftine.
„Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?” (Matei 6:26)
Vorba unui proverb danez, „Dumnezeu hrănește păsările care dau din aripi”. Ca lucrul să fie binecuvântat și cu izbândă, el trebuie să fie sfințit. Se sfințește el prin odihna în Dumnezeu, în primul rând prin participarea la sfânta slujbă bisericească. Aici este ascuns sensul îndumnezeirii, când firea omenească se odihnește în firea dumnezeiască, ceea ce s-a efectuat în Fiul la Întrupare și la ce suntem chemați și noi („spre înfierea întru El” – Efeseni 1:5). Fără de această întrepătrundere harică și sfințitoare viața devine o banală agitație, deșertăciune și goană după vânt.
„Căutați mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei 6:33)
Moldova în adevăr este un mijloc spre accedere cerească, în unificarea stelară a coarnelor bourești sau orizontalei cu verticala de pe muntele Golgotei. Aici găsim punctul de joncțiune vest-estică, deci posibilitatea depășirii în sus, dar și căderii în jos. În ortodoxia mântuirii poporului nostru se ascunde evadarea din binar în unitate, din timp în veșnicie, prin Iubirea care a vorbit: Eu sunt Ușa (Ioan 10:9).
De aici și abundența de parodii (erezii și schisme), în spatele cărora se află lupta cu Biserica ortodoxă, pentru a dezbate atenția de la unicul lucru necesar (Luca 10:42) sau prin oferta unei minciuni înlocuitoare. De aici și războiul, care rezultă din greșelile făcute pe timp de pace. Vorba Sfântului Ierarh Nicolae al Serbiei: „Pacea fără Dumnezeu este leagănul războiului.” Sau al Sfântului Ierarh Teofan Zăvorâtul: „Cum pe timp de pace războiul este chemat prin uitarea de Dumnezeu, la fel pe timp de pace trebuie de fugit prin toate mijloacele de ceea ce duce la uitarea de Dumnezeu.”
Când glasul Celui prea Puternic va intra fără sunet în inima ta, răstignește rațiunea cu piroanele Duhului, luându-ți crucea și urmându-L pe Hristos Biruitorul.
Dar mai întâi strânge ceea ce este împrăștiat, adică mintea. Și lăsând morții să-și îngroape morții lor, „mergi de vestește împărăția lui Dumnezeu” (Luca 9:60).
Iereu Anatolie Juraveli
* Vezi și: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu