Cred că în ziua de azi, femeile au luat-o razna și, cufundându-se tot mai mult în forfota lumii, își schimbă aspectul zi de zi, își schimbă valoarea umană, își pierd tot mai mult sufletul și credința. Atât de mult le-a intrat în sânge aspectul extern, cu fel de fel de modă, machiaje, că nu mai poartă în suflet nici o rușine, că nu pot ieși din casă fără să nu-și vopsească sprâncenele, genele, buzele, unghiile, să-și deie fața cu fel de fel de creme, să-și radă părul de pe întregul corp, să-și vopsească părul pe cap și să-l frezeze sub toate aspectele, să-și facă operații plastice la față etc.
Ce să mai vorbim de vestimentație, dacă acum femeile în toate anotimpurile poartă pantaloni ca și bărbații, motivând că așa li-i mai cald pe timp de iarnă. Ce să mai vorbim de anotimpul verii, când pe stradă, ca pe malul mării, poți să vezi domnișoare, femei îmbrăcate vulgar: în pantaloni scurți sau îmbracă vestimentație transparentă, descoprindu-și în public goliciunea fără remușcare și rușine! Asemenea femei, domnișoare, rătăcind pe drumul vieții, nu-și închipuie un alt aspect al ei. Chiar dacă printre ele se întâlnesc femei nevopsite, cu broboade pe cap, nu poartă pantaloni, ci numai rochii și fuste lungi sub genunchi sau până la pământ, sunt considerate că nu sunt în rând cu lumea, nu sunt moderne, că au rămas în urmă…
Viața femeilor în lumea modernă este rapidă și intensă. Femeile se află într-o permanentă căutare a unei cariere, a realizării viselor și a luptei pentru un sentiment nu de credință, ci de împlinire, sfidând adesea așteptările societății. Colecțiile de modă consideră că fiecare femeie are nevoie de un moment din viața ei, în care să se poată opri, afirma, să-și asculte vocea interioară și să aibă grijă de propriile nevoi – și de cele fashion. În ținutele sale și părerile celor ce organizează această modă se consideră că femeile se pot simți ca și cum ar fi pe un podium de modă, indiferent dacă își petrec timpul acasă, la birou sau se dedică activităților lor preferate. Ei mai zic că doresc să le însoțească în crearea unui stil propriu, unic, astfel încât să-și poată extrage energie din aceste întâlniri personale cu moda, pe care ulterior o oferă lumii.
Oare aceste femei, ce fel de energii extrag din această modă? Ele cred că sunt mai sănătoase, mai împlinite! Realitatea nu este chiar așa. Ele nu-și dau seama cu ce fel de duh s-au legat, că duhul rău le duce pe o cale greșită și în consecință se umple de multe păcate. Și tot așa se transmite din generație în generație.
Mi-amintesc cum am fost invitată la o zi de naștere a unei fetițe care împlinise 10 ani. Nu știam ce cadou să-i cumpăr și mi-am zis să-i cumpăr un set de cărți de învățătură, cu povestioare și poezii creștine, o cruciuliță ca s-o poarte la piept, o iconiță și o cărticică de rugăciuni, zicându-mi că-i va prinde bine în viață. Când m-am apropiat de ea și i-am întins cadourile mele care se aflau într-o sacoșă, fetița le-a dat la o parte și fără dispoziție mi-a replicat, de ce nu i-am luat o poșetă cu fel de fel de vopsele sau vreo rochie frumoasă, că de astfel de cărți nu are nevoie, că are manuale la școală și-i de ajuns. Apoi mi-arată cu degetul spre cadourile deja dăruite de cei invitați, accentuându-mi că de acestea cadouri trebuia să-i cumpăr: păpuși, complete cosmetice, rochițe, mărgelușe, cercei, fel de fel de bijuterii, arătându-mi și un lănțișor de aur cu o imimioară, lac de unghii etc.
Printre toate cadourile ce mi le-a arătat nu am am văzut nici o carte sau alte lucruri utile și educative. Iată cum părinții educă și răsfață copiii de mici prin forme și metode casnice. Unde s-a văzut sau cine le-a spus fetițelor de mici să poarte asa hăinuțe de vară ca să fie în evidență burtica și buricul? Ce vulgar și desgustător este acest aspect, căci uite așa, de aici pornește educația greșită a fetițelor! De ce fetițele să nu poarte rochițe de vară sau fustițe? De ce de mici peste tot poartă pantalonași, ca și băiețeii, chiar și la școală, și în biserică? Adeseori poți vedea la fetițe la o vârstă fragedă ochii și unghiile vopsite deja! Nu mai zic, la fetele de vârstă școlară mai poți vedea inelușe și alte bijuterii prinse în urechi, nas, buze, cu fel de fel de frezuri vulgare și părul vopsit în toate culorile.
Fetițele de la grădiniță au deja prietenii lor aleși, diferiți băiței, care mereu îi cuprind, îi sărută mereu și se joacă numai cu ele. Odată o educatoare mi-a povestit un caz, după care am rămas mirată, că o fetiță la amiază, când îi culca pe copii, una din ele începea mereu să plângă, rugând-o pe educatoare să-i permită ca să doarmă alături de un băiețel cu care se jucau mereu împreună. Educatoarea i-a explicat că nu se poate, că fiecare copil trebuie să doarmă singur în pătuc, că astfel ei se odihnesc mai liniștit, mai bine. Când educatoarea ieșea din dormitor, acea fetiță se furișa și se ducea să doarmă la amiază în pătucul băiețelului. Au fost preveniți și părinții ca să-i explice că nu se poate așa ceva, fetița nu dădea atenție nimănui și chiar în văzul educatoarei se ducea în pătucul băiețelului. Chiar și atunci când băiețelul a fost schimbat în altă grupă, fetița se ducea să-l caute în acea grupă. Apoi părinții băiețelului au fost nevoiți să-l transfere în altă grădiniță, dar fetița a declarat mamei că nu se mai duce de loc la grădiniță și mamă-sa a fost nevoită s-o lase acasă cu o dădacă.
Într-o zi când au ieșit afară să se plimbe, s-a furișat și s-a dus la grădinița unde umbla acel băiețel ce-l iubea foarte mult. Fetița l-a cuprins pe băețel în ograda grădiniței de copii și i-a spus că nu se mai desparte de el niciodată. Și băiețelul plângea și-i spunea că el la fel nu poate fără acea fetiță… E un caz foarte intrigant și dificil…
Ce să mai vorbim de fetițele mai mari, unde la capitolul de dragoste în viața lor apar: suicidul, sexul, drogurile, fumatul etc.
Părinții în decursul celor șapte ani de acasă nu pot din cauza serviciului să-și educe copiii, mai ales că mulți din ei pleacă peste hotare după bani și-i lasă în posesia altor persoane străine. Sau ei socot că școala trebuie să-i învețe și să-i educe. Părinții încă n-au înțeles că în viața unui copil nu contează banul, ci credința care trebuie să se reverse în sufletul copilului.
Iată așa fetițele cresc și merg pe o cale greșită, apoi frecventează barurile și cluburile de noapte și nu mai găsesc calea dreaptă și adevărată de viață! Fetele azi greu își fac o familie ca să fie trecută prin sfânta Cununie. Ele se țin lanț doar de petreceri și plăceri sexuale…
Unde este azi, femeia creștină?..
Raisa Plăieșu