Părintele Pimen (Vlad): „Rugăciunea inimii, dragii mei, nu este o formulă magică. Nu e o vorbă spusă de multe ori, ci o stare a sufletului. Când omul începe să spună cu durere ‘Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă’, la început mintea aleargă, fuge peste tot. Dar dacă nu se lasă, încet-încet se liniștește. Și atunci vine o pace pe care nu o poți explica, dar o simți.
Rugăciunea aceasta se zidește cu răbdare, cu tăcere, cu post, cu lacrimi. Să nu te aștepți să simți ceva de la început – Dumnezeu lucrează în taină. Poate te lasă un timp în uscăciune, dar nu pentru că te-a uitat, ci pentru că vrea să vadă dacă Îl cauți pentru El sau pentru bucuria pe care o simți.
Când omul ajunge să-L caute pe Dumnezeu doar pentru El, nu pentru daruri, atunci inima se aprinde. Și rugăciunea nu mai e o osteneală, ci o respirație a sufletului. Așa se naște adevărata pace: când nu mai trăiești pentru tine, ci pentru El.
De aceea zic mereu: nu căutați rugăciunea cu mintea, ci cu inima. Că mintea se poate înșela, dar inima curată niciodată. Să fie acolo smerenie, lacrimă și recunoștință. Atunci și Dumnezeu vine și Se odihnește în om.”
Sursa: Pr. Pimen Vlad