Acoperământul Maicii Domnului, care mi-a revărsat lumina divină în suflet la Sfânta Liturghie de duminică, în casa Domnului, m-a îndemnat să nu mă grăbesc acasă așa ca altă dată, ci să-mi continui pașii pe aleele de sărbătoare ale orașului Chișinău. Îmbrăcat în trenciul auriu de toamnă și pălărie de lumină ce acoperă o tâmplă de vis și dor, văd cum se îndreaptă spre mine un chip de lumină, iar eu pășesc fericită, cu zâmbetul pe buze și simt cum acest chip cu nume Chișinău mă ia de mână și mă duce spre Catedrala „Nașterea Domnului”, ca să savurez spectacolul teatral-creștin.
„Îngerii” imaculați de oameni cu pași încălțați în muzică sacră coboară treptele Catedralei mitropolitane, ducând în mâini vălul alb al Acoperământul Maicii Domnului. Tot să tot privesti acest moment sacru și să-ți amintești de Maica Domnului, cum într-un eveniment din secolul al X-lea, când a apărut în biserica din Vlaherne, acoperind poporul cu un văl alb, un gest de protecție asupra celor aflați în suferință, unde semnificația era văzută ca o protecție tainică, o „pavăză nevăzută” împotriva primejdiilor și necazurilor. Se spune că în această zi, credincioșii trebuie să se roage pentru pace, sănătate și izbăvire de necazuri, amintindu-și că nu sunt singuri și că se află sub protecția Maicii Sfinte.
Ceata îngerească de copii și maturi în armonie cu orchestra simfonică din scuarul catedralei au interpretat cântece religioase care te copleșeau prin prezentarea lor superbă.
Așa a avut loc finalul serviciului divin prin inaugurarea oficială a Hramului oraşului Chişinău. Ceremonia a început în scuarul Catedralei mitropolitane „Naşterea Domnului”, apoi a continuat în Piața Marii Adunări Naționale. În acest an, oraşul Chişinău marchează 589 de ani de la prima atestare documentară. Adresându-se poporului dreptmăritor, mitropolitul Vladimir a subliniat faptul că Chişinăul este un oraş cu adevărat binecuvântat, având-o ca protectoare şi mijlocitoare în faţa tronului Dumnezeului celui Atotputernic pe însăşi Preacurata Fecioară Maria. Astfel, și în această mare sărbătoare, dar și în orice zi a vieții noastre să ne rugăm Maicii lui Dumnezeu.
Acelaș chip de lumină al capitalei mă îndeamnă apoi să admir expozițiile naționale populare cele mai frumoase, mă roagă să facem cele mai frumoase poze pe Aleea Clasicilor, la Ștefan cel Mare și Sfânt, la poetul Mihai Eminescu…
Apoi, înainte de a pleca acasă, orașul m-a cuprins părintește și m-a întrebat: „De ce nu ai plecat în alt oraș din lume, dar ai rămas aici, în inima mea să trăiești?…”. Frunzele aurite de toamnă ce cădeau peste chipul meu încercau să răspundă cu o lacrimă ce se desprindea din ochii mei și aud din urma mea cum o jurnalistă de la o televiziune încearcă să mă intervieveze cu aceeași întrebare, la care cu drag am răspuns orașului meu: „Mulțumesc, Doamne, că sunt acasă în orașul meu drag Chișinău! Mulțumesc pentru acoperișul tău de pace și „pâinea cea de toate zilele” ce mi-o dai pe masa în fiece zi …”.
În fiecare colțișor al Chișinăului se ascunde o poveste sau o curiozitate care îl face un loc special. Eu locuiesc în una din cele patru camere a inimii sale, unde îmi petrec viața de călător pe pământ și sunt fericită că sunt acasă.
Cu adevărat este momentul perfect să sărbătorim împreună această istorie fascinantă și să ne bucurăm de frumusețea și diversitatea orașului nostru Chișinău și să-i spunem: La mulți ani binecuvântați, Chișinău!
Raisa Plăieșu,
pentru Traditia.md
