Cel mai important lucru pentru oamenii singuratici ar fi să acorde prioritate relației sale cu Dumnezeu, dar din păcate mulți nu fac acest lucru. Egoismul lor persistă pretutindeni, în orice loc s-ar afla.
Oamenii sunt diferiți în viața cotidiană. Unii sunt sinceri și binevoitori, sunt mereu gata să-ți sară în ajutor și să împartă cu tine haina sau bucata de pâine, pe când alții sunt gata să te înghită cu o lingură de apă, bucurându-se de durerile și suferințele altora.
Dar mai sunt și alte categorii de oameni la care le mai zic oameni siguratici. Oamenii din această grupă sunt foarte tăcuți, tăcerea fiind o mască a vieții lor. Li-i teamă de situațiile neprevăzute, nu se interesează de nimic și nu caută nimic, se mulțumesc cu puținul care îl au, se feresc de problemele vieții, nu vor să-și facă o familie fiindcă nu doresc să poarte responsabilități etc.
Oamenii din această grupă nu caută să realizeze ceva pentru societate, ci urmăresc să obțină plăcere și autosatisfacție numau din ceea ce fac ei. Se întâmplă de multe ori să înceapă să facă mai multe lucruri odată, dar nu sfârșeșc cu succes nici unul. Se împotmolesc în diferite probleme nerezolvate, apoi se enervează, leapădă totul și nu mai știu ce să facă. Unii dintre acești oameni o viață întreagă, fără să-și deie seama, îl urmează pe diavol, îndeplinind lucrările lui.
Cel mai important lucru pentru oamenii singuratici ar fi să acorde prioritate relației sale cu Dumnezeu, dar din păcate mulți nu fac acest lucru. Egoismul lor persistă pretutindeni, în orice loc s-ar afla.
Somnul pentru ei este ca un de drog, și ziua, și noaptea. Dorm cu ochii deschiși, iar când uneori cineva de alături încearcă să-i trezească nu le place; or, ei vor să meargă așa toată viața, cu somnul în priviri.
Îî îndemni să meargă la biserică sau mănăstire pentru ca să schimbe ceva în viața lor, dar ei ocolesc lăcașurile sfinte. Firește, acești oameni ar putea duce o altă viață dacă ar avea în sufletul lor credință în Dumnezeu. Prin construirea unei temelii puternice de credință cei singuri ar găsi bucurie și împlinire în relația sa cu Dumnezeu, chiar și în mijlocul provocărilor și luptelor. Omului credincios singurătatea îi oferă, de asemenea, oportunități unice pentru slujire.
Oamenii singuri, având credință în Dumnezeu, ar putea găsi oportunități pentru a-I sluji Lui, pentru a schimba ceva în bine în comunitatea din care fac parte și în lume. O asemenea slujire ar putea include fie voluntariatul la un adăpost local sau azil de bătrâni, fie participarea la lucrarea unei misiuni, fie îndrumarea tinerilor în biserică, fie orice altă lucrare de binefacere. Investind timpul, talentele și resursele sale în lucrarea întru slava lui Dumnezeu, oamenii singuri ar trăi cu un scop în viață și ar avea un impact semnificativ asupra celor din jur.
Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească, și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Și din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om.” De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.
Oricum, oamenii singuratici nu-și doresc o familie, fug de responsabilități și obligațiuni. Și bărbații singuratici, și femeile singuratice caută orice modalitate să-și satisfacă traiul singurătății prin diferite metode și forme de viață, ca să se simtă bine și comod…
„Singurătea este câmpul de joacă al lui Satan”, spune Vladimir Nabokov.
„În singurătate, eroarea zămislește monștri, ca și frica în întuneric. Adesea ni se va părea nebun un om care n-are altă vină decât aceea de-a fi trăit singur”, spune Concepcion Arenal.
Raisa Plăieșu pentru Traditia.md