La 3 iulie 2022 Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a săvârșit Liturghia în biserica în cinstea sfinților întocmai cu apostolii Chiril și Metodiu din or. Kaliningrad. După încheierea slujbei dumnezeiești Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a rostit o predică în care a menționat, printre altele, următoarele:
În citirea Evanghelică de azi noi găsim niște cuvinte de pe urma cărora un om ce nu cunoaște Evanghelia poate fi nedumerit în așa fel, încât, dacă sunt unicele cuvinte pe care acea persoană le va citi, mai degrabă de toate ea va închide Evanghelia și mai mult nu o va mai deschide – în așa măsură aceste cuvinte contrazic bunul simț, întreaga logică a vieții omenești. Iar cuvintele sunt următoarele: Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?[…]; știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele. (Vezi Mt. 6:31-32).
Doar fiecare se îngrijește pentru sine ce să mănânce, ce să bea, ce să îmbrace. De ce dar Domnul a rostit aceste cuvinte? Pentru că prin aceste cuvinte El a dorit să sublinieze că grijile firești ale omului pentru sine însuși nu trebuie să fie o prioritate absolută, o dominantă vitală. Altminteri omul nu s-ar deosebi aproape cu nimic de un animal. Bineînțeles că animalul nu trebuie să se gândească ce să îmbrace. Domnul va avea grijă și de adăpostul lui, să fie totul în ordine – Domnul s-a îngrijit și de acest aspect, însă fără de mâncare animalul nu va putea supraviețui!
Cuvintele Mântuitorului sunt o provocare pentru omul contemporan la care totul este concentrat pe problema ce să mănânce, ce să bea, cum să construiască o casă, unde să-și petreacă concediul, cum să ducă o viață cât mai plăcută pentru sine. Iar Domnul zice: nu vă gândiți la aceasta – Dumnezeu, Tatăl vostru Ceresc, va avea grijă de toate.
Desigur, nimeni nu procedează conform sensului acestor spuse. Probabil că Domnul nici nu cere de la noi să procedăm anume în așa fel, însă cuvintele Lui construiesc un sistem de valori, determină prioritățile vieții. Și dacă prioritate este ce să îmbracăm, ce să punem pe masă, ce să turnăm în pahare, cum să meargem la odihnă, cum să petrecem, să râdem, să ne veselim – toate acestea nu sunt prioritățile pe care Dumnezeu ni le propune. Ele se deosebesc cu puțin de prioritățile existente în lumea animală. Bineînțeles că omul este o ființă cu o înaltă organizare care nu este comensurabilă cu prioritățile animalelor, dar totuși sunt manifestări ale aceleiași ordine de idei – este grija de existența fizică. Chiar dacă e vorba de o anumită componentă estetică, este iarăși grija nu atât despre duh, cât despre viața pământească.
Aceste cuvinte sunt spuse din motivul că Domnul știa ce spunea. El știa că pentru oamenii care îl înconjurau anume aceste griji prezentau prioritățile – mâncarea, băutura, condițiile de viață. Dar din ce cauză? Dacă viața noastră s-ar termina odată cu mormântul, atunci, desigur, ar fi imposibil de acceptat cuvintele lui Dumnezeu. Însă noi credem și chiar știm din practica omenirii, din viața sfinților, din experiența celor care au fost cu un pas peste groapă, iar apoi au revenit – că dincolo este o altă viață. Și din perspectiva acelei vieți prioritățile noastre pământești încetează de a mai fi de o importanță vitală.
Dar ce prezintă în sine prioritățile de importanță vitală? În primul rând, trebuie să ne ducem viața conform legii lui Dumnezeu – iată prioritatea principală. Nu trebuie să intrăm în detalii, ne putem rătăci în ele, deoarece câte capete – atâtea minți, câți înțelepți – atâtea tâlcuiri. Trebuie să trăim în conformitate strictă cu legea lui Dumnezeu pe care o cunoaștem bine cu toții: nu fura, nu fi desfrânat, nu mărturisi strâmb împotriva aproapelui tău, cinstește pe tata și pe mama ta, nu voi enumera toate poruncile. Omului contemporan îi vine tot mai greu să înțeleagă aceste priorități. Iar aceasta despre ce vorbește? Despre faptul că se produce un oarecare regres în viața societății
Dezvoltarea științei și a tehnicii, ameliorarea condițiilor de viață, ridicarea nivelului de cunoștințe, a nivelului de confort reorientează gândirea omului, scopul lui în viață într-un plan orizontal, în planul vieții pământești. Acest lucru are loc pretutindeni – ce să mai ascundem, și în rândul nostru, al oamenilor credincioși, chiar și în rândul unor reprezentanți ai clerului.
Cuvintele de azi sunt o provocare adusă nouă tuturor, și mirenilor, și clerului. Gândiți-vă cum să trăiți mai departe. Gândiți-vă ce trebuie să fie prioritatea voastră. Dar prioritate, fără îndoială, trebuie să fie credința care îl înalță pe om de asupra cotidianului. Sunt aripile care ne ajută să ne ridicăm în cer. Este puterea care ne ridică de asupra banalității, ne oferă capacitatea adevărată de a desluși ceea ce se întâmplă în lume, cu noi înșine, cu oamenii, într-o anumită măsură cu societatea în care noi viețuim și chiar cu statul.
Cuvintele lui Dumnezeu pe care le aduce pentru noi Sfânta Scriptură nu sunt cuvinte omenești, este Însuși Dumnezeu Care vorbește cu noi. De aceea cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie pentru fiecare dintre noi un adevăr absolut și să determine în mod absolut prioritățile din viața noastră.
Sursa: Patriarhia.ru