9 evenimente din viața sfântului Ioan de Shanghai
Evenimentul №1
Sfântul ierarh Ioan se trăgea din neamul nobil Maximovici-Vasilkovski care deja în secolul al XVII-lea a dat lumii pe un celebru nevoitor ortodox – pe sfântul ierarh Ioan de Tobolsk, un binecunoscut misionar și luminător al Siberiei.
Evenimentul №2
Viitorul sfântul ierarh de Shanghai și San-Francisco încă din copilărie dorea să-și lege viața de slujirea bisericească, însă la insistența părinților și-a făcut studiile în domeniul juridic și în anul 1918 chiar a fost angajat în judecătoria din Harkov.
Evenimentul №3
Episcopul Ioan a onorat în felul său pe regele Serbiei Alexandru care, după revoluție, i-a oferit adăpost lui și multor altor emigranți ruși în Belgrad, iar la finele anului 1930 a fost ucis de un terorist pe o stradă din Marseille. Pe locul asasinării regelui sfântul ierarh, de unul singur, a slujit parastasul pentru el în limba franceză – nimeni nu s-a încumetat să îl pomenească în mod public pe monarhul omorât. Episcopul Ioan a luat o mătură, pe porțiunea de stradă măturată a așternut orleții de episcop, a aprins cădelnița și a slujit parastasul.
Evenimentul №4
În Shanghai, în anii 1930, sfântul ierarh a fondat un orfelinat. În scurt timp numărul copiilor a crescut până la câteva sute de persoane. Episcopul singur căuta în raioanele sărace ale Shanghaiului pe copiii ce duceau foame. Odată el a răscumpărat pentru o sticlă de vodcă de la un boschetar chinez o fetiță-prunc pe care acela intenționa să o arunce într-un container cu gunoi. În total în perioada slujirii în oraș el a oferit azil și a salvat circa 3,5 mii de copii.
Evenimentul №5
Sfântul ierarh a contribuit la modificarea legilor în SUA. După război, anume datorită diplomației episcopului Ioan, Statele Unite și-au dat acordul privind permisiunea de a intra pe teritoriul său a câtorva mii de refugiați ruși din Filipine – erau emigranții primului val și urmașii lor, care au nimerit acolo plecând din China comunistă. Ca ei să poată intra pe teritoriul Statelor Unite, în Washington s-a recurs la acceptarea amendamentelor la unele legi.
Evenimentul №6
La Paris episcopul a fost numit Ioan cel Desculț. Contemporanii își aminteau că pe orice anotimp el umbla încălțat în sandale pe picior gol, iar deseori și pe ele le dădea săracilor nevoiași și umbla desculț pe străzi.
Evenimentul №7
Sfântul ierarh acorda o mare atenție renașterii tradiției de cinstire a sfinților occidentali ce au aparținut Bisericii vechi de până la marea schismă. În bisericile ortodoxe ale Europei pe vremea lui au început să fie pomeniți sfântul Patric, sfânta Genevieve (ocrotitoarea Parisului) și alți sfinți, canonizați până la divizarea creștinilor în catolici și ortodocși.
Evenimentul №8
Ca și multe persoane din Biserica din Străinătate, sfântul ierarh avea o atitudine rezervată față de Patriarhia Moscovei, considerându-l pe Patriarhul ei ca fiind „un rob al puterii ateiste”, dar, în același timp, întotdeauna îi pomenea numele în timpul slujbelor bisericești. „Prin puterea circumstanțelor noi ne-am pomenit a fi rupți unii de alții, dar prin liturghie noi suntem uniți”, spunea el, amintind că principalul în viața Bisericii sunt relațiile duhovnicești, nu cele administrative.
Evenimentul №9
În perioada anilor 1950–1964 episcopul Ioan a fost parohul Bisericii-Monument în cinstea sfântului Ioan Multpătimitorul în Bruxelles (Eparhia Europe Occidentale a Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinîtate). El a venit încoace din suburbia Parisului. Comunitatea ortodoxă locală păstrează cele mai calde amintiri despre el. Tot aici se află și o relictă uimitoare – toiagul episcopal care prin aspectul său mai degrabă se aseamănă cu al unui pelerin, decât cu al unui arhiereu.
Sursa: Foma.ru