La Mănăstirea Râmeț, județul Alba, au fost deshumate moaștele Sfintei Filotimia de la Râmeț, mama Sfânrtului Dometie cel Milostiv, comunică Basilica.ro.
„Astăzi, în vistieria sacră a Mănăstirii Râmeț, intră un nou giuvaier duhovnicesc: cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Filotimia”, a spus Înaltpreasfințitul Irineu, Arhiepiscopul de Alba Iuliei. „Acestea vor fi venerate alături de cele ale Sfântului Ierarh Ghelasie și ale Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv.”
Afirmațiile au fost făcute de ierarh la Mănăstirea Râmeț, la 19 martie, cu prilejul deshumării moaștelor Sfintei Cuvioase Filotimia, mama Sfântului Dometie cel Milostiv de la Râmeț, canonizat și el de Biserica Ortodoxă Română în 2024.
„De la Sfânta Cuvioasă Filotimia învățăm să fim perseverenți în lupta vieții și să fim buni și amabili cu cei din jurul nostru. De asemenea, de la ea învățăm să acceptăm cu răbdare durerile, necazurile și încercările care vin peste noi, având certitudinea că numai pe calea îngustă a Crucii putem ajunge în Împărăția Sfintei Treimi”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
„Acum, Duhul Sfintei Filotimia, care cu îngerii împreună se bucură, le spune călugărițelor de aici, cu Sfântul Apostol Pavel: Călcați pe urmele mele – adică: Urmați-mi mie. Acum, sufletul ei delicat ne spune nouă, tuturor credincioșilor, cu Sfântul Apostol Petru: Fiți și voi sfinți în întreaga voastră purtare, trăiți-vă întru frică zilele vremelniciei voastre!”
Rânduiala deshumării a început la primele ore ale dimineții, după Sfânta Liturghie, și s-a desfășurat cu respectarea îndrumărilor și reglementărilor Sfântului Sinod, sub supravegherea unor specialiști în medicină și antropologie.
După deshumare, moaștele au fost purtate în procesiune până în biserica mănăstirii, unde s-a încheiat rânduiala liturgică.
„Am trăit momente de mare bucurie astăzi la Mănăstirea Râmeț, pentru că familia Sfinților Râmețului se îmbogățește cu încă un sfânt, cu Sfânta Cuvioasă Filotimia, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț”, a declarat, pentru Radio Reîntregirea, părintele Oliviu Botoi, consilier cultural al Arhiepiscopiei Alba Iuliei.
Moaștele vor fi așezate permanent spre cinstire în biserica mare a Mănăstirii Râmeț, lângă cele ale fiului după trup al sfintei, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv.
Părintele Oliviu Botoi a amintit că prima parte a vieții Sfintei Cuvioase Filotimia este legată de familie, de care s-a îngrijit cu multă responsabilitate, fiind mama a 12 copii, pe care i-a îngrijit și i-a educat în frică de Dumnezeu, mulți ajungând slujitori ai Bisericii.
„A fost o mamă prin sufletul căreia au trecut multe, multe suferințe, odată cu mutarea timpurie la cele veșnice a multora dintre pruncii pe care i-a născut”, a subliniat părintele consilier.
„A trecut printr-o boală și printr-o suferință din care Dumnezeu a ridicat-o și a tămăduit-o în mod miraculos, iar în a doua parte a vieții sale, atunci când a rămas văduvă, s-a apropiat mai mult de cele sfinte, s-a dedicat întru totul rugăciunii și nevoinței la Mănăstirea Râmeț alături de fiul ei, Sfântul Dometie, și de fiica ei, Maica Eudoxia.”
„A petrecut în rugăciune și în nevoință, dar într-o discreție specifică sfințeniei feminine, până în anul 1989, când și-a aflat obștescul sfârșit”, a adăugat părintele consilier cultural.
Stavrofora Apolinaria, stareța Mănăstirii Râmeț, a cunoscut-o pe sfântă. „A fost un chip luminos care radia bunătate, blândețe, dragoste și milă față de obștea mănăstirii și față de toți cei care o conjurau. Deoarece vârsta nu mai ajuta să facă ascultări, se ruga mereu în chilie, rostind Doamne, Iisuse sau alte rugăciuni scurte izvorâte dintr-o inimă plină de blândețe și de bunătate”, a declarat Maica Stareță Apolinaria.
Stavrofora a amintit că Sfântul Dometie cel Milostiv, fiul sfintei, își elogia mama într-o scrisoare din 1959, comparând-o cu o muceniță.
„Pentru noi, obștea Mănăstirii Râmeț, Maica Filotimia a fost un model de mamă și monahie cu multă răbdare, cu credință în Dumnezeu, cu evlavie, cu dragoste”, a adăugat maica stareță.
„Aș putea spune că ambii părinți ai Sfântului Cuvios Dometie erau oameni foarte milostivi, cu toate că nu dispuneau de mare bogăție. Bogăția cea mai mare a fost credința și nădejdea în Bunul Dumnezeu și Maica Domnului, care a învins toate încercările vieții.”