O sută de ani în urmă bolșevicii au transmis Lavra adepților înnoirii Bisericii. Însă schismaticii au slujit acolo puțin, în scurt timp au fost alungați. Cum va fi în secolul al XXI-lea?
Biserica Ortodoxă din Ucraina (BOUcr) trece actualmente prin vremuri grele de prigoană, de clevetire informațională și presiune din partea puterii. Statul a refuzat să prelungească cu BOUcr acordul cu privire la arenda bisericilor din Lavra de Sus, iar la 7 ianuarie, la catedrala în cinstea Adormirii Maicii Domnului deja slujea Epifanii Dumenko. În Rada Supremă s-a declarat că soarta catedralei „Adormirea Maicii Domnului” va fi urmată de întreaga Lavră. Nouă ni se par toate acestea imposibile și de necrezut, însă zidurile catedralelor din Lavră au văzut deja evenimente asemănătoare. Istoria secolului trecut se repetă din nou.
Acum 100 de ani, pe vremea bolșevicilor, Biserica Ortodoxă a trecut prin prigoane îngrozitoare. Clerul și enoriașii erau exilați în lagăre și erau împușcați, iar revoluționarii cei mai activi distrugeau bisericile în sensul direct al cuvântului. Locașurile rămase întregi erau transmisie pentru depozite, săli sportive, întreprinderi, în mănăstiri erau plasate spitale de psihiatrie și dispensare pentru bolnavii de tuberculoză. Au fost cazuri când în altare erau puse veceuri publice.
După obținerea independenții Ucrainei în anul 1991, Biserica a început să reînvie și să se refacă. Erau reconstituite mănăstirile, catedralele episcopale, erau reînnoite parohiile, chiar erau create eparhii noi. A fost o perioadă dificilă, dar în același timp și plină de bucurii. La inițiativa BOUcr a fost reconstruită și catedrala în cinstea Adormirii Maicii Domnului. Sfințirea solemnă a catedralei „Adormirea Maicii Domnului”, care a fost reconstituită din ruine, a avut loc de ziua independenței Ucrainei, la 24 august anul 2000. Pe când astăzi noi vedem cu totul alte procese.
De la finele anului 2018 s-a început o nouă istorie cu privire la prigoanele Bisericii Ortodoxei din Ucraina, ale enoriașilor ei și ale întregului cler. Prin amestecul Patriarhiei Constantinopolului a fost creată o nouă structură – „Biserica Ortodoxă a Ucrainei” (BOU) care, sub protecția deplină a puterii de stat, a început să acapareze locașurile Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Au fost folosite răngile și dispozitivele pentru tăiat metal, „adunările enoriașilor” care până atunci nu au intrat măcar vreodată în biserică.
Pe arenă au apărut revoluționari contemporani care sunt gata în orice moment să acapareze bisericile, reconstruite recent sau construite de la zero de către BOUcr. Aceasta se referă și la Lavra Pecerska de la Kiev, și la catedrala în cinstea Adormirii Maicii Domnului în special.
Actualmente ni se pare că noi observăm în situația bisericească ceva ieșit din comun. Însă nu este chiar așa. Este suficient să ne aducem aminte ce s-a întâmplat în Ucraina acum 100 de ani. Cum bolșevicii îngrijeau și răsfățau așa numita Biserică „înnoită” și cum era prigonită Biserica canonică.
Adepții Bisericii „înnoite” în Lavră și BOU în Lavră: este vreo diferență?
Evenimentele de atunci sunt foarte mult asemănătoare cu cele de astăzi: interdicția și presiunea asupra Bisericii canonice în folosul structurii înnoite, tutelarea deplină a acestei de către stat. Conducerea politică a NKVD-ului întreprindea discuții cu episcopatul și clerul, îi înclina spre decizia trecerii la Biserica înnoită, efectua presiuni asupra lor prin diferite metode. Toate erau identice cu cele săvârșite azi de SBU (Serviciul de Securitate al Ucrainei – traditia.md.).
În acea vreme presa scria că adepții Patriarhului Tihon (Biserica canonică – red.) s-au obrăznicit, se comportă de parcă sărbătoresc un praznic pe strada lor contrarevoluționară, că au întrecut orice măsură și că își arată oriunde colții săi de lup. „Panopticumul” de azi în spațiul informațional a întrecut demult acel plafon. Nici nu vreau să citez acel torent de murdărie care este revărsat pe enoriașii actuali ai BOUcr.
Mișcarea de înnoire a Bisericii a apărut în luna mai a anului 1922 cu susținerea GPU. De la secretariatul CC al PCR a fost expediat ordinul către toate comitetele de partid din gubernii de a susține prin toate măsurile Biserica înnoită care a început să fie numită „Biserica vie”. Împotriva clerului canonic au fost organizate represalii. Deja la finele anului 1922 adepții Bisericii înnoite au putut ocupa 2/3 din cele 30.000 de locașuri sfinte din acea vreme.
La 29 aprilie 1923, la Moscova, la catedrala „Hristos Mântuitorul”, după Dumnezeiasca Liturghie și Te Deum-ul solemn, au fost deschise lucrările celui de al „Doilea Sobor Local al întregii Rusii”. La 5 mai, conform raportului „mitropolitului” Antonin, Soborul a decis să treacă la calendarul gregorian, a legiferat egalitatea între episcopatul căsătorit și cel celibatar, iar după unele îndoieli – și a doua căsătorie pentru clerici. Mănăstirile erau închise și transformate în comune de muncă și parohii bisericești.
Patriarhul Tihon care se afla în arest nu a recunoscut deciziile Soborului Bisericii înnoite și a anatemizat pe adepții Bisericii înnoite ca pe o „adunătură nelegitimă” și o „instituție a antihriștilor”.
Lavra Pecerska din Kiev, de asemenea, a fost prigonită, ca și întreaga Biserică. În noiembrie 1924 la Harkov și-a desfășurat lucrările Adunarea antesobornicească a întregii Ucraine. Mitropolitul Inochentie, adeptul Bisericii înnoite, a prezentat un raport în baza căruia a fost adoptată decizia cu privire la necesitatea trecerii Lavrei Pecerska din Kiev sub oblăduirea Sfântului Sinod al întregii Ucraine „reînnoit”, ceea ce s-a și întâmplat la 15 decembrie 1924. Inochentie obține mandatul pentru săvârșirea slujbelor religioase în Lavră (o paralelă asemănătoare cu evenimentele actuale).
Monahii mănăstirii încearcă din răsputeri să se opună „Bisericii vii”. Din cauza acestei contrapuneri Secția regională a GPU a Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene începe efectuarea arestărilor. În perioada decembrie 1924 – ianuarie 1925 sunt arestați 28 de călugări din Lavră, 2 ascultători și 4 membri ai comunității Lavrei. În Lavră și în pustia Kitai se efectuează perchiziții generale. Iarăși, nimic nu vă pare asemănător în lumina evenimentelor actuale?
Adepții Bisericii înnoite au fost alungați din Lavră, ce va fi cu BOU?
Până la urmă, adepții Bisericii înnoite nu s-au reținut prea mult în Lavră. Deja la 29 septembrie 1926 Sovietul Comisarilor Poporului al RSSU a adoptat hotărârea cu privire la recunoașterea fostei Lavra Pecerska din Kiev ca rezervație istorico-culturală de stat și transformarea ei într-un orășel muzeistic al întregii Ucraine (puțin mai târziu el va fi numit Rezervație, ea dispune de averea mănăstirească și în zilele noastre). La începutul anului 1930 mănăstirea a fost lichidată totalmente. Unii din frații mănăstirii au fost duși și împușcați, alții au fost închiși în închisori sau exilați. Lavra a fost supusă dezastrului.
Este interesant că în anul 1921, când mitropolitul Inochentie era încă pe poziții contrare Bisericii înnoite, el a reușit să hirotonisească în treaptă de preot pe profesorul Valentin Voino-Iasenețki, viitorul sfânt ierarh Luca, al cărui nume a devenit model al rezistenței în credință și al apărării Bisericii.
La 9 decembrie 1990, în catedrala „Sfântul cneaz Vladimir” din Kiev a fost săvârșită hirotonia episcopului de Cernăuți și Bucovina Onufrii. Hirotonia a fost condusă de mitropolitul pe atunci al Kievului și al întregii Ucraine Filaret (Denisenko). Peste un timp anumit Filaret a devenit schismatic, iar Onufrii – Preafericitul mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine, un adevărat stâlp al Bisericii contemporane și apărător al credinței.
„Biserica vie” în URSS nu a dus-o mult. În anul 1931 locașul lor principal „Hristos Mântuitorul” a fost aruncat în aer. În anii 30 arestările în masă i-au ajuns pe înșiși adepții Bisericii înnoite, inclusiv pe cei care colaborau de mult timp cu organele OGPU-NKVD. În anii 1937-1938 au fost împușcați 86 de arhierei, adepți ai Bisericii înnoite. Au fost închise în masă bisericile, ceea ce a dus la lichidarea tuturor mitropoliilor și a majorității eparhiilor, aparținând Bisericii înnoite.
În noiembrie 1943 s-a început trecerea masivă la Biserica sub conducerea Patriarhului a ierarhilor din Biserica înnoită. Ei au adus pocăință.
Sfântul ierarh mucenic Onufrii (Gagaliuk) în scrisorile sale vorbea despre Biserica înnoită în felul următor: „Să știi, dragă prietene, ce păcat mare au săvârșit schismaticii noștri din Biserica înnoită, căzând prin schisma lor de la unitatea bisericii lui Dumnezeu și trăgând după sine pe mulți. Și foametea, și sărăcia, și lipsa de drepturi, și chiar închisorile și omorurile slujitorilor Bisericii lui Hristos nu au pricinuit atâtea suferințe ortodocșilor, ca această scindare împotriva lui Dumnezeu a adepților Bisericii înnoite, deoarece toate nenorocirile enumerate omoară trupul omului, iar schisma adepților Bisericii înnoite îi rupe pe oameni de la Dumnezeu, de la viața fericită în veșnicie”.
***
Știm cu toții că istoria are caracter ciclic și ea trebuie studiată nu doar de dragul interesului față de evenimentele demult trecute. Ea trebuie studiată pentru a nu repeta greșelile taților și buneilor noștri.
Cândva Lavra a fost luată de la rugători și dată nebisericii. Apoi i-au fost luate sfintele odoare. Astăzi roata destinului face un nou cerc, dar se va termina totul la fel ca și precedentul.
Trebuie să înțelegem că în timpul multor ani de prigoană ateistă a credinței, conducerea țării așa și nu a reușit să o dezrădăcineze. Locașurile Bisericii canonice sunt întotdeauna pline, oamenii merg acolo singuri. Este un indice viu al adevăratei Biserici a lui Hristos. Indiferent de ce s-ar întâmpla cu locașul sfânt, oamenii care au căpătat credința adevărată, se vor ruga și în continuare.
Deoarece ei știu că Biserica a fost creată de Hristos. Și tot el a spus că „porțile iadului nu o vor birui”.
Redacția Uniunii jurnaliștilor ortodocși,
or. Kiev
Sursa: Spzh.news