„De ce, de ce el face acest lucru?” se întreabă mulți vlogheri liberi în gândirea lor care, ca și mulți dintre noi, au văzut în rețelele de socializare o fotografie, unde mitropolitul de Reazan și Mihailovskoe Marc stoarce cu grijă o cârpă de podea în procesul facerii curățeniei umede într-una din sălile Spitalului de Urgență din Reazan.
Comentariile la această fotografie prezintă o mulțime de opinii diverse, de la cele care îl critică până la cele care îl compătimesc sau îl susțin.
„Cu siguranță, în mod special pentru acest cadru au pregătit și o cârpuliță nouă cu o căldare, iar un fotograf din state a aranjat bine lumina, pe când dereticătoarea Maria Ivanovna aștepta într-un ascunziș, gata se preia din mâinile episcopului mopul după un cadru bine filmat”, afirmau unii.
„Păstorul trebuie să slujească, iar de spălat podelele trebuie să o facă dereticătoarele. Nu văd nici o faptă eroică!”, se indignau alții.
„Episcopul și cu o cârpă? Straniu! Episcopul în Rusia este un mare șef, de ce a luat în mâini cârpa? Ceva nu este curat aici…”, meditau ceilalți.
„Dar poate el, uite așa, nu ca un mitropolit, vrea să-și petreacă una din zilele sale? Se prea poate omul, pur și simplu, capătă plăcere de pe urma acestui proces…”, presupuneau alții.
Și au mai fost și alții, și alții, și alți…
Dar dacă e să ne imaginăm că întreaga zi vă rânduiți minut cu minut: întâlniri, conferințe, discuții? Mult vorbiți despre bunătate, milostenie, despre ceva înălțător, ceresc. Și nu doar vorbiți, dar și multe decizii luați, mult vizitați, mult obosiți. Și nu întotdeauna vedeți rezultatul. Iar aici – ați spălat podelele și s-a făcut curat. Și oamenilor le este mai ușor, în doar 10 minute.
Conform mărturiilor celor prezenți, aceia care nu îl cunoșteau pe vlădica îl priveau în tăcere, când el spăla podelele. Iar aceia care îl cunoșteau se grăbeau să și vorbească cu „părintele”. Ei afirmă că este foarte ușor să vorbești cu el.
Noi am reușit să schimbăm câteva vorbe cu mitropolitul Marc din a treia încercare. „Sunați la ora 23.15. Vlădica va avea patru minute până va reuși să ajungă la cotitură.” „Dar ce este acolo, după cotitură?” – am vrut să întrebăm, dar nu am reușit să dezvoltăm tema.
Telefonăm. În receptor – o voce binevoitoare, destul de vioaie a unui om care mai are multe de făcut în acea zi. Noi punem câteva întrebări incomode la tema „episcopul cu cârpa în mâini” la care mulți dintre noi ar fi răspuns categoric și ar fi rugat să nu mai fie deranjați. Vlădica parcă dă din cap în semn de răbdare și explică:
„Este o tradiție de asceză veche ca monahul (iar mitropolitul este monah – nota red.) să se ocupe de o activitate simplă, chiar murdară, a lucrului fizic, de pildă, să spele podelele, în special la spital. Eu urmez această tradiție mai bine de zece ani, deoarece îmi este pe plac conform convingerilor mele. Eu capăt bucurie și plăcere, când o fac. Eu așa mă odihnesc și, în genere, aș vrea să fac ceva pentru bolnavi cu propriile mâini. Domnul doar a spălat picioarele ucenicilor Săi. Este un lucru firesc. Nu este nimic ieșit din comun.
Eu niciodată nu am dorit să fiu văzut cu cârpa în mâini. Spăl – și gata. Pentru mine este important să fie totul curat. Îmi place ordinea și curățenia.
Faptul că această fotografie a fost făcută și publicată – este o întâmplare. Nu știu cine a făcut-o, posibil cineva din bolnavi. Eu doar nu îi rog pe toți să iasă din sală sau să se întoarcă cu spatele în momentul spălării podelelor. Și nu mă uit cine mă urmărește sau mă fotografiază. Deși, îmi aduc aminte că a făcut-o cineva din medici.
Dacă e să vorbim cinstit, nu cred că trebuie să discutăm la tema aceasta. Aș prefera să îmi fac în liniște lucrul.”
Elena Verbenina
Sursa: Miloserdie.ru