Am vorbit deja despre pericolul ce îl au pentru suflet minciunile, mai ales dacă sunt folosite „cu un scop măreț”. În același sens, nu mai puțin periculos este și fenomenul cunoscut sub numele „dublele standarde”.
Mitropolitul Antonii (Pakanici)
Probabil că toți am avut de-a face cu ele. Esența fenomenului e simplă. După cum a spus-o un indigen într-o epocă străveche, argumentând deosebirea dintre bine și rău: „Bine este când eu fur mai multe vaci, iar răul este când ele sunt furate de la mine”. Acest fenomen se mai numește și moralitate dublă sau „moralitatea hotentot”.
În prezent, de asemenea, el este foarte raspândit. Dacă s-a comis o nedreptate împotriva noastră, noi o vom denunța în toate modurile posibile, însă dacă noi înșine sau persoanele apropiate comitem același act, atunci suntem gata să fim mult mai îngăduitori și chiar să justificăm această nedreptate.
Uneori printr-o astfel de justificare oamenii devin extrem de infantili, asemănându-se cu un copil mic: „dacă i se permite dânsului, atunci îmi este permis și mie”, „păi el a început primul” etc. De parcă în asemenea circumstanțe nedreptatea încetează a fi nedreptate, iar răul deja nu mai este un rău.
Iar artunci când vreo persoană fără frică de Dumnezeu se confruntă cu răul pe care l-a dorit (și, posibil, chiar l-a făcut) aproapelui, ea deseori exclamă cu ingenuitate și nedumerire, aidoma personajului dintr-un banc vechi: „Dar eu de ce am pățit-o?”
Din păcate, în zilele noastre, când oamenii din întreaga lume sunt divizați și ura se revarsă în toate părțile, standardele duble au început a fi utilizate ca niciodată.
Însă noi uităm că, poate, chiar dacă în timpurile străvechi în societățile primitive păgâne acest lucru era considerat drept normă, la creștini totul trebuie să fie altfel.
Să ne amintim ce ne spune despre dubla moralitate Domnul: „Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura” (Mt. 7:2).
Este spus clar și fără echivocuri. Și nu rămâne loc pentru rezerve, pentru niciun fel de lacune, niciun fel de condiții. Aceleași cerințe pe care tu le înaintezi apropiaților tăi îți vor fi înaintate și ție. Or, aici nu există opțiuni „pentru ai noștri”, „pentru creștini”, „pentru cei drepți”: legea este una pentru toți.
La sfârșitul vremurilor vor fi judecați toți oamenii. Dar numai de noi – nu doar de acțiunile noastre, ci și de modul în care îi judecăm pe alții și ne judecăm pe noi înșine, de felul cum ne raportăm la acțiunile altora și la ale noastre – va depinde cât de severă va fi pentru fiecare ultima lui judecată personală.
Sursă: Pravlife.org