Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron este cinstit ca mucenic pentru mărturisirea credinței pe care a făcut-o în fața prigonitorilor dar și pentru „Minunea Colivei” prin care a descoperit lucrurile ascunse, apărând în acest fel comunitatea ortodocșilor și după trecerea sa la cele veșnice. Prin această minune putem observa comuniunea pe care sfinții o au cu oamenii și după moarte.
Viața pe scurt – Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron (sinaxar)
Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea. El s-a născut în Siria, orașul Amasia și a trăit pe vremea împăraților Maximian și Maximin.
Sfântul Mucenic Teodor a făcut parte din corpul de armată al Tironilor (de aici și numele de Teodor Tiron care îl poartă) al generalului Vringa care avea în componență 5000 de soldați. El era comandantul regimentului tinerilor recruți, al margariților (al celor puternici) care numărau 893 de soldați, fiind foarte apreciat pentru vrednicia sa.
Sfântul era plin de credință, s-a dedicat în întregime Bisericii și s-a rugat ca Dumnezeu să îl învrednicească să își jertfească viața pentru Hristos și, în acest sens, a cerut un semn de la Domnul.
Înainte de mucenicia sa, Sfântul Teodor Tiron se întâlnește cu o femeie creștină, Evsevia din Evhaita care îl avertizează că, în zona unde se afla situat regimentul său, există un balaur care terorizează și ucide pe cei din jur. Sfântul vede în această întâlnire o ocazie de a își ține promisiunea de a-și jertfi viața Lui Hristos și înfruntă plin de vitejie această fiară cumplită, nimicind balaurul înfricoșător cu puterea lui Hristos.
Arestarea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron
Generalul Vringa, respectând poruncile împăraților persecutori Maximian și Maximin, poruncește soldaților săi să jertfească zeilor. Sfântul Teodor refuză în mod categoric acest lucru, afirmând faptul că el este gata să își sacrifice viața pentru Hristos. Datorită faptului că era un soldat valoros, i se dă un timp de gândire, în speranța că își va revizui poziția.
Pentru a arăta neputința zeilor cărora le-au jertfit soldații, Sfântul a da foc unei statui care reprezenta pe zeița Cibele (mama idolilor). În urma acestui act și a refuzului categoric de a jertfi zeilor, Sfântul este supus chinurilor, apoi întemnițat și lăsat fără să mănânce și să bea nimic pentru a muri de foame.
Mântuitorul i S-a arătat Sfântului Teodor în temniță, zicându-i: „Nu te teme, Teodore, căci Eu sunt cu tine; de hrana cea trupească și de băutura cea pământească de acum nici să nu te mai atingi, căci cu Mine vei fi în împărăția Mea cea cerească și veșnică.” Tot acum, i-au apărut Sfântului mulți îngeri, în așa fel încât,ostașii care păzeau închisoarea s-au umplut de spaimă.
Martiriul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron
Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron a fost legat de un lemn și străpuns cu fiare ascuțite, până la oase.
În cele din urmă, el a fost aruncat într-un cuptor cu foc și trupul lui, în mod minunat, a rămas nears. A intrat în slava veșnică pe data de 17 februarie 303.
Minunea Colivei săvârșită de Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron
Apariția colivei este legată de o minune pe care Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron a săvârșit-o la 50 de ani după sa la cele veșnice.
Împăratul Iulian Apostatul (361-363), amintindu-și că în prima săptămână a Postului Mare creștinii țin post aspru și dorind să-i batjocorească pe aceștia, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor.
Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci să mănânce cu toții grâu fiert cu miere (coliva de astăzi), și astfel să poată țină postul.
Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron este o dovadă vie a faptului că Sfinții Martiri sunt cei care au dus lupta cea bună pentru Hristos și Biserica Sa. Sfântul este cinstit pentru faptul că a descoperit lucrurile ascunse și a apărat comunitatea ortodocșilor după trecerea sa la cele veșnice, arătând prin aceasta, că există o legătură între Biserica luptătoare, de pe pământ, și cea biruitoare, din ceruri.
Ce reprezintă coliva
Coliva (în limba greacă, Κόλλυβα sau кољиво în sârbă) făcută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr, simbolizează trupul celui adormit, având în vedere că hrana principală a fiecărui om, în timpul vieții, este grâul sau pâinea.
Coliva simbolizează nemurirea sufletelor noastre, după trecerea din această viață, după cum am văzut că ne încredințează Însuși Domnul. Grăunțele de grâu îndulcite cu zahăr sau cu miere înseamnă credința și nădejdea că sufletul celui trecut la cele veșnice va avea o viață dulce și plăcută, dincolo de mormânt. Zahărul și mierea întrebuințate în colivă simbolizează faptul că, pentru toți cei care au avut grijă de Dumnezeu în timpul vieții, va sosi un timp de dulceață și fericire.
Astfel, coliva este expresia vizibilă a credinței viilor în nemurirea celor adormiți, în reînvierea lor și viața lor de fericire veșnică pe care o vor obține prin Domnului Hristos care a acordat tuturor credincioșilor Săi învierea și viața veșnică.
Sursa: Pravila.ro
Pe aceiași temă:
Coliva din Sâmbăta Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron