În contextul ultimilor acțiuni de revitalizare a schismei în Biserica Ortodoxă din Moldova, de rupere din corpul ei a noi membri merită atenție un recent comunicat de presă al organizației cvasireligioase „Mitropolia Basarabiei”, al cărui text conține un element nou în strategia de provocare a slujitorilor Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove să încalce jurământul preoțesc și să treacă la schismatici.
Deja ne-am deprins cu expersii acuzatoare de tipul „prizonieratul canonic al Patriarhiei Moscovei”, „structura de ocupație canonică rusă” etc., toate la adresa Bisericii Ortodoxe din Moldova, expresii pe care nici nu știi cum să le comentezi (prizonierat canonic, ocupație canonică… îmbinări de cuvinte lipsite de sens). Vom trece cu vederea și afirmațiile de genul „Biserica Ortodoxă Română… are o prezență canonică multiseculară în regiunea Basarabiei”, „creștinii din Basarabia au fost mereu legați de Biserica Neamului”, „jurisdicția tradițională a Bisericii Mame”, care oricum nu au nimic comun cu istoria reală a vieții bisericești pe teritoriul dintre Nistru și Prut.
Stilul comunicatului denotă faptul că textul a fost scris undeva la București; or, dintre schismaticii de la Chișinău nimeni nu posedă o asemenea lexică „rafinată”. La fel cum nu au de unde ști cei de la „Mitropolia Basarabiei” că „printre clerul ortodox… numărul deținătorilor cetățeniei române a trecut de 80 %”, asemenea date poartă caracter confidențial și apar în spațiul mediatic doar cu consimțământul instituțiilor publice române de resort.
Elementul nou despre care am pomenit la început să referă la alineatul din comunicat, în care arhiepiscopului de Bălți și Fălești Marchel i se dă de înțeles că a venit timpul să elibereze sediul Direcției eparhiale, precum și Catedrala episcopală „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din municipiul Bălți.
Printre rânduri poate fi citit și motivul real – de ce ar trebui s-o facă: pentru că arhiepiscopul Marchel nu a tăcut, a îndrăznit să-și exprime deschis, printr-o adresare video către preoții și credincioșii eparhiei pe care o păstorește, protestul în legătură cu intervenția, la 31 august curent, a unui grup de ierarhi și clerici ai Bisericii Ortodoxe Române în spațiul canonic al Eparhiei de Bălți și Fălești. „Pe nepoftite au venit și în felul acesta s-au năpustit, au sărit pe aiurea într-o grădină canonica aparținută altei Biserici. Au încălcat canoanele. Așa că încălcarea canoanelor sfinte pentru ei parcă a devenit o normalitate”, astfel a calificat ierarhul moldovean comportamentul ostenatativ și plin de dispreț față de Biserica Ortodoxă din Moldova al confraților români.
Și pentru că a îndrăznit să spună ceea ce a spus, iată, de la București vine și sancțiunea. Deocamdată într-o formă moale, aluzivă, mai degrabă de invitație. Deocamdată. Moale, dar cinică. Cum s-ar spune, noi vă poftim să ieșiți afară. Pentru că, de fapt, stăpâni la Bălți nu mai sunteți voi. Acum stăpâni la voi suntem noi.
Nu am de unde cunoaște cum va evalua situația cu sediul Direcției eparhiale și Catedrala episcopală din Bălți. Ceea ce pot afirmа, urmărind de mai mulți ani activitatea arhiepiscopului Marchel, inclusiv luările sale de cuvânt vizavi de comportamentul necreștin al factorilor politici, este convingerea mea că el nu va tăcea. Va continua să vorbească deschis și fără ocolișuri despre păcatul schismei, să cheme la unitatea Bisericii, să pledeze pentru adevărul canonic.
Mai mult, bănui că respectivul lucru, și anume că acest ierarh al nostru nu va tăcea, este știut și la București. Deloc nu mizează pe tăcerea arhiereului eparhiot de Bălți cei de pe malul Dâmboviței, altceva se urmărește. Sunt tentat să cred că apariția comunicatului cu pricina, care conține aluzia unei sancțiuni sub formă de lipsire de lăcaș de cult, vizează nu atât persoana arhiepiscopului Marchel, care oricum nu va tăcea, indiferent de ce se poate întâmpla, cât totalitatea clerului moldovean. Care în marea sa majoritate a preferat până în prezent să tacă.
Personal am perceput acest comunicat ca un semnal al Bucureștiului adresat ierarhiei și clerului Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove. Sensul semnalului e simplu: păstrați tăcerea.
Să nu îndrăzniți a vorbi despre schismă, despre păcatul trădării Bisericii Ortodoxe din Moldova de către confrații voștri care i-au jurat fidelitate. Să nu pomeniți despre lipsa harului la „tainele” săvârșite de schismatici (că de-ar avea ele har ați cosluji cu dânșii, ceea ce nu faceți; deci știți că nu-l au). Să nu le spuneți credincioșilor că așa-numita Mitropolie a Basarabiei în realitate nu e Biserică. Să nu-i chemați la pocăință pe frații care comit păcatul distrugerii corpului unic al Bisericii lui Hristos.
Să tăceți. Noi vom distruge Biserica voastră – dar voi să tăceți. Continuați să păstrați tăcerea cum ați făcut-o până acum aproape toți. Cu mici, foarte mici excepții. În caz contrar, dacă nu veți tăcea, veți fi sancționați. Aveți în față exemplul.
Repet, nu știu ce va fi mai departe, cum vor evolua lucrurile. Se va menținea situația tensionată din prezent? Se va agrava? Sau, poate, se va ameliora? Doar continui să nădăjduiesc că Biserica Ortodoxă din Moldova își va păstra unitatea.
Totodată nu-mi dă pace, mă frămână întrebarea: oare ce crede Dumnezeu despre o Biserică care tace?
Victor Josu