Încă din primele secole creștine, reprezentările iconografice ale Maicii Domnului s-au răspândit rapid în rândul celor care au ales să urmeze cuvântul Evangheliei și, în urma rugăciunilor adresate în fața lor, multe dintre ele au dovedit puteri miraculoase și au devenit, apoi, cunoscute icoane făcătoare de minuni.
În data de 3 mai a fiecărui an, Biserica noastră ne amintește de o minune petrecută în urmă cu multă vreme în Breansk, un oraș aflat în partea de vest a Federației Ruse, situat pe malurile rîului Desna. O poveste despre durere și deznădejde, despre credință și bucurie. Ne amintim, de fapt, în această zi, de Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Svenskaya”, una dintre cele mai cunoscute icoane ale Maicii Domnului, făcătoare de minuni, păstrate până astăzi la mare cinste în spațiul rusesc.
Cine a pictat această icoană și, mai ales, care este motivul pentru care o prăznuim în acestă zi? Aflați în rândurile de mai jos!
Iconarul de la Pecerska
Înainte de toate, trebuie să reținem faptul că, această reprezentare aparte a Maicii Domnului poartă semnătura Sfântului Cuvios Alipie, cunoscut și sub numele de „iconarul de la Pecerska”. Potrivit scrierilor bisericii, Sfântul Alipie a fost unul din primii și cei mai buni iconografi din Rusia, care a pictat icoane doar pentru a sluji lui Dumnezeu. Sfântul a fost cunoscut pentru minuni chiar din timpul vieții sale. Multe dintre icoanele pictate de Alipie au ajuns făcătoare de minuni și uneori, îngerii îl ajutau în misiunea sfântă a pictării icoanelor.
Dincolo de darul său și de harisma pe care a primit-o de la Dumnezeu, Sfântul Alipie a rămas viu în memoria urmașilor și a întregii Ortodoxii, până la urmă, pentru faptul că nu lua bani pentru munca sa. Sinaxarul ne spune că, de multe ori se oferea singur să restaureze icoane vechi din biserici, pentru că acestea se degradaseră cu timpul, iar când cineva insista să-i ofere o răsplată pentru efurtul său, de îndată o împărțea astfel: o treime la săraci, o treime pentru materialele necesare pictării și, nu în ultimul rând, o treime pentru nevoile mănăstirii în care viețuia.
Minunea vindecării prințului
Tradiția bisericii vorbește despre Icoana Maicii Domnului „Svenskaya” în contextul în care Prinţul Roman de Cernigov îşi pierduse vederea. Aflând prințul de minunile făcute de icoana Sfântului Alipie, a trimis una dintre gărzila sale la mănăstire, spunându-le călugărilor că prințul Roman dorește ca icoana să-i fie trimisă la Briansk. Voia să se roage înaintea ei, având nădejdea că Preasfânta Maică a lui Dumnezeu îl va auzi și-l va vindeca.
Făcând un consiliu monahal, călugării au hotărât să trimită o delegație cu icoana pe râul Desna, un afluent major de stânga al Niprului. Pentru că venise noaptea, călugării au decis să înnopteze pe malul drept al râului Sven. A doua zi, trezindu-se de dimineață cu gândul de a continua misiunea care le-a fost încredințată și de a ajunge la prințul Roman, călugării au rămas muți de uimire și de tristețe deopotrivă: icoana dispăruse din barcă, deși se rânduiseră, unul câte unul, să stea de veghe peste noapte ca să o păzească.
Cutremurați, pe bună dreptate, nu mai știau ce să facă și au început să se roage. Astfel, printre rugăciuni și cântări, unul dintre ei a văzut icoana atârnând printre ramurile unui stejar, pe un deal de pe malul opus. Vestea aceasta a ajuns imediat la prințul Roman, care a fost adus la icoană pe jos de către câțiva dintre însoțitorii săi. Ajuns la tulpina stejarului, a început să se roage plângând Maicii Domnului și spunându-i să mijlocească pentru el la Dumnezeu, ca îndurându-se de rugămintea Ei, să-i dăruiască din nou vederea. Și i-a promis ceva Maicii Domnului în acele momente: că, dacă se va face bine din nou, îi va construi o mănăstire chiar în acel loc, iar moșiile din jur, cu bogățiile lor, pe toate le va dona mănăstirii.
Iar minunea nu s-a lăsat așteptată: prințul și-a recăpătat vederea, văzând mai întâi cărarea pe care venise, apoi pe cei care îi erau aproape și, în cele din urmă, toate împrejurimile. Respectându-și întocmai cuvântul, prințul a citit un paraclis de mulțumire Maicii Domnului pentru marele dar al însănătoșirii, apoi a pus piatra de temelie pentru mănăstire.
Ca un detaliu interesant, stejarul în care a zăbovit icoana câteva ceasuri până la întâlnirea cu prințul Roman a fost tăiat și folosit ca blaturi din lemn pentru alte icoane.
Vestea despre această mare minune s-a răspândit în toate satele din jur și, în scurtă vreme, în toată regiunea aceea. Credincioși din toate părțile țării au început să o viziteze și să i se închine, apoi veneau să mulțumească pentru tămăduirile primite.
Din punctul de vedere al erminiei, această icoană o înfățișează pe Maica Domnului șezând pe un Tron, ținându-l în brațele Sale pe Pruncul Hristos. În partea dreaptă este zugrăvit Sfântul Teodosie al peșterilor, monah rus din secolul al XI-lea care a introdus monahismul cenobitic în Rusia și, împreună cu Sfântul Antonie a fondat Lavra Peșterilor din Kiev (Lavra Pecerska). Sfântul Antonie a trăit în timpul domniei împăraților Romanos Argyropoulos și Vladimir, evlaviosul conducător al Rusiei și, alături de Sfântul Teodosie este considerat ctitor al minunatei mănăstiri a peșterilor.
Până în anul 1288, icoana a ocrotit obștea monahilor de la Mănăstirea Peşterilor din Kiev, unde făcea multe minuni, parte dintre ele consemnate în arhiva mănăstirii și păstrate până astăzi. În anul 1288, icoana a fost mutată în Mânăstirea Briansk-Svensk, care are hramul Adormirea Maicii Domnului.
Firește, distanța dintre țara noastră și Rusia nu este una deloc prietenoasă. Nu mulți dintre noi avem ocazia să ajungem până acolo ca să ne închinăm icoanei Maicii Domnului „Svenskaya”. Însă, avem o veste bună: să știți că Domnul și Maica Sa aud rugăciunile curate din orice loc sunt ele înălțate! Nimic nu ne împiedică să transformăm casa noastră, pentru câteva zeci de minute, în naosul Mănăstirii Sven, spunându-i Maicii Domnului necazurile sau cântându-i mulțumirea noastră.
Sursa: Bizanticons Blog