Ce știm despre praznicul de astăzi?
Data: 19 august
Statutul: unul din cele Doisprezece Praznice Împărătești.
Evenimentul: ne amintim de acel eveniment evanghelic când, pe Muntele Tabor, apostolii Ioan, Petru și Iacov L-au văzut pe Hristos în toată slava Sa Dumnezeiască și veșnică.
Istoria:
Se apropiau ultimele zile ale vieții pământești a lui Hristos, înainte de intrarea solemnă în Ierusalim, de Cina cea de Taină, de moartea pe Cruce și Învierea Sa. În ajunul acestor zile, groaznice și mărețe, Domnul pentru prima dată i-a întrebat direct pe ucenicii Săi drept cine îl consideră ei? Atunci Petru a răspuns ferm și fără ezitare: Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu (Mt. 16:16), exprimând astfel părerea tuturor apostolilor. Semnificația cuvintelor sale consta în faptul că până în acel moment Isus Însuși nu le-a revelat în mod explicit natura Sa Dumnezeiască – pentru ca apostolii să creadă în El ca în Dumnezeu nu prin forță, ci în mod liber. Or, El ar fi putut să se descopere ucenicilor în toată măreția și slava Sa deja la începutul predicării în mijlocul oamenilor, însă atunci apostolii L-ar fi mărturisit pe Isus ca Dumnezeu pur și simplu din frică, sub impresia a ceea ce le-ar fi fost descoperit.
Tot atunci Domnul, începând să-i pregătească pe apostoli către evenimentele viitoare, a spus că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze. (Mt. 16:21) Aceste cuvinte i-au întristat atât de tare pe apostoli, încât Petru a început chiar să-l dojenească pe Învățător: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta (Mt. 16:22).
După câteva zile Domnul, luând cu el pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, a urcat pe Muntele Tabor să se roage. Și când au ajuns în vârf, Hristos S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. (Mt. 17:1-2) În aceiași clipă au apărut doi mari prooroci ai Vechiului Testament, Ilie și Moise, care au vorbit cu Domnul despre suferința și moartea Sa viitoare (Lc. 9:31).
Și îndată pe munte a coborât un nor luminos din care s-a auzit glasul lui Dumnezeu Tatăl: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L. (Mt. 17:5) Apostolii au căzut la pământ îngroziți.
Când însă au auzit cuvintele care le-au fost adresate: sculaţi-vă şi nu vă temeţi (Mt. 17:7) și s-au ridicat, proorocii Vechiului Testament și norul nu mai erau, iar Învățătorul stătea înaintea lor – dar deja nu mai strălucea și nici veșmintele nu-I mai erau albe.
Astfel, Mântuitorul le-a dezvăluit apostolilor natura Sa Dumnezeiască, întărindu-i în credință înainte de Patimile Sale și de moartea Sa pe Golgota și arătând fiecăruia dintre noi, cei care Îl urmăm, acea lumina cu care ne vom schimba în Împărăția Cerurilor.
Sursă: Foma.ru