La 12 iulie 2026, la Chișinău a avut loc „întronizarea” noului conducător al organizației „Mitropolia Basarabiei”. Luat în sine, evenimentul nu ar prezenta pentru noi interes, dacă nu s-ar ivi un detaliu care ține mai degrabă de context și care provoacă gânduri deloc optimiste.
Din secvențele video de la „întronizare” putem observa prezența la ceremonie a mai multor înalți oaspeți printre care ministrul culturii Cristian Jardan, președintele Curții Constituționale Domnica Manole și președintele Consiliului Superior al Magistraturii Sergiu Caraman. Ceea ce nu ne miră, fiindcă cunoaștem gradul de analfabetism religios la o mare parte a elitei politice moldave, analfabetism ce nu-i permite să deosebească Biserica lui Hristos, unde „nu mai este iudeu, nici elin” (Gal 3:28) – prin urmare, nici moldovean, nici român, nici rus sau ucrainean, nici găgăuz sau bulgar – de o banală schismă cu tentă etnofiletistă.
Întrebările ce ne-au sugerat aceste secvențe sunt: trebuie oare să înțelegem prin prezența celor trei – dintre care primul conduce cu un minister care are în custodie cele 800 de biserici cu tutlu de monumente istorice, iar ceilalți doi se află în fruntea a două instituții judecătorești de primă importanță – că soarta litigiului privind folosirea acestor sfinte lăcașe este ca și cum hotărâtă? Și că într-un final ele urmează a fi preluate de la Biserica canonică în persoana Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove și transmise organizației necanonice „Mitropolia Basarabiei”, nerecunoscută de nicio Biserică autocefală (cu excepția Bisericii Ortodoxe Române care a creat-o)?
Vorba ceea, vom trăi și vom vedea. Deocamdată cert este un singur lucru: poziționându-se în conflictul de origine canonică din sânul Bisericii Ortodoxe din Moldova de partea schismaticilor, actuala guvernare, încălcând norma constituțională cu privire la separarea cultelor religoase de stat, contribuie la aprofundarea dezbinului bisericesc din țara noastră. Fapt care, fiți de acord, nu are cum să ne insufle optimism.
Victor Josu