Sărbătorile creștine sunt niște file din calendarul creștin-ortodox ale zilelor vieții noastre, care trebuie respectate și cinstite de toți oamenii, indiferent ce funcție ar avea pe pământ. Nici Parlamentul Republicii Moldova, nici legislativele altor țări nu au prevăzut să introducă în legile sale întâi și-întâi sărbătorile religioase din întregul an bisericesc, ca oamenii să aibă posibilitate să se ducă la biserică ca să asiste la sfintele liturghii, să se regăsească prin rugăcinile sufletului său.
Au fost trecute prin oglinda legilor de stat și internaționale doar câteva sărbători creștine: Învierea Domnului, Paștele Blajinilor și Crăciunul. Dacă țara nu este cu Dumnezeu și nu le permite oamenilor ca să cinstească și alte sărbători creștine, atunci să ne întrebăm: „Ce fel de viață, ce fel de stabilitate, de pace și înflorire poate avea o țară, dacă nu-L cinstim pe Dumnezeu, nu cinstim sărbătorile creștine?”
Mereu așa a fost că oamenii se concentrează în timpul zilelor sărbătorilor creștine cum să câștige mai mulți bani pentru existență, adică să-și îndeplinească orele de serviciu sau să vândă la piață, dar nu să se regăsească moral în decursul acestor sărbători religioase. Și ce fel de stabilitate și viață mai înfloritoare poate avea Moldova, dacă nu se dă atenție la cinstirea sărbătorilor creștine? Și cum omul să cinstească zilele acestor sărbători, dacă tot omul e nevoit să se ducă la serviciu, să-și facă obligatoriu orele de muncă?…
În calendarul civil al lumii se cinstesc fel de fel de sărbători inutile, care le clasifică în: decenii, ani, săptămâni, aniversări, sărbători tradiționale, naționale, zile internaționale sau mondiale, comemorative, profesionale etc. Toate aceste clasificări sunt declarate de ONU. În fiecare an, în calendarul lumii poți întâlni: 10 decenii cu diferite tematici; 12 săptămâni și luni tematice ale ONU; 29 de zile europene; 90 de sărbători naționale, profesionale, comemorative; 319 de zile cu sărbători mondiale și internaționale. Dar de sărbătorile creștine din timpul anului s-au uitat, sunt pomenite doar 2-3 sărbători.
ONU nu poate fi Dumnezeu, că nu ea a creat lumea, ci Dumnezeu a creat omul și natura din jur! În tot ce se face în viață trebuie să se țină cont în primul rând de Dumnezeu, că doar numai El poate da adevărată binecuvântare la tot ce se petrece pe pământ. Ce să mai vorbim de alte manifestări naționale, populare basarabene: sărbătoarea vinului, bostanului, păpușoiului, cartofului, câinilor, pisicilor etc. De ce nu se organizează mai multe manifestări creștine, dar ne oprim la aceste nimicuri?..
La ce nivel a coborât omenirea astăzi?! Nimeni încă nu a înțeles, cine aprinde în ochii omului lumina zilei? Cine îl ridică pe om în fiece zi și pășește mai departe? Cine îi revarsă lumina gândurilor de viață? Cine îi dă putere de viață?.. Doar numai Dumnezeu este acel ce face totul între cer și pământ.
Îmi amintesc un caz pe care mi l-a povestit o doamnă, cum pentru absență la serviciu timp de o jumătate de zi – a fost la Sfânta Liturghie și a cinstit o sărbătoare mare creștină – a fost pedepsită. A fost avertizată și preîntâmpinată că va fi eliberată din serviciu, dacă se vor mai repeta asemenea cazuri. Mă întreb, de ce pe pământ se petrece atâta violență și omul a devenit foarte rău? De ce nu se sfârșesc războaiele?..
De ce nu se cinstesc mai întâi sărbătorile religioase și doar apoi cele civile? Oare avem nevoie de 319 de zile cu sărbători mondiale și internaționale ca să se sărbătorească într-un singur an? De ce nu se predă religia de la grădiniță și până la universitate? Cred ar fi bine că omul să se supună mai întâi legilor cerești, apoi celor pământești! Și în privința tuturor legilor pământești care se elaborează trebuie să se țină cont mai întîi de cele legate de credință și apoi cele de stat!
În trecut oamenii erau mai credincioși, duminica aveau toți o tradiție de a pleca cu toată familia la biserică. Oamenii se rugau unul pentru altul și erau mai sănătoși. Copii erau educați în familie în alt stil de viață, chiar de erau mai săraci. În instituțiile de învățământ copiii studiau: matematica, Biblia, științele naturii, Psaltirea, filosofia, oratorica, limba latină, religia… Fețele bisericești și mănăstirești, dascălii de școală erau respectați și stimați peste tot. Copiii citeau mai multe cărți, învățau la școală bine etc.
Astăzi omul a intrat în veacul digital și nu se dezlipește de mobil, calculator, internet, diferite aparate, metode, forme, programe digitale, care cresc ca ciupercile după ploaie, care îl atrag tot mai mult și nu se știe unde îl duc, îl captivează pe zi ce trece, dar nu se înțelege că este o lucrarea diavolească care îl duce pe om în altă direcție. Dependența oamenilor de aparatele digitale în fiecare zi pe stradă, în toate felurile de transport, în diferite gări și aeroporturi, în metrouri, în timpul orelor de studii, peste tot… Și despre ce ne vorbește această dependență digitală a omului?
De ce omul nu este dependent de credință, de iubirea față de Dumnezeu?.. De ce omul cinstește mai mult credința digitală, decât credița în Dumnezeu? Michelle Rosenberg spunea: „În era digitală, asistăm tot mai des la manifestarea optimismului siliconat, fals, forţat în care oamenii imorali fac paradă cu fericirea şi agoniseala lor telurică.” Deja se vorbește despre digitalizarea ființei umane și chiar despre internetul interuman. Unde ne ducem?…
Raisa Plăieșu,
pentru Traditia.md