La 28 iulie Biserica îl pomenește pe Sfântul întocmai cu Apostolii marele cneaz Vladimir cel întocmai cu Apostolii şi Luminătorul Rusiei, care din Sfântul Botez s-a numit Vasile (+1015).
Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril despre cneazul Vladimir:
«Sfântul cneaz Vladimir a abordat problema alegerii credinţei într-un mod foarte pragmatic: a expediat pe ambasadorii săi ca să înţeleagă „cum şi unde se slujeşte lui Dumnezeu”. Este o mărturie a sincerităţii profunde a cneazului, a tendinţei sale de a aborda extrem de onest şi obiectiv cea mai importantă problemă – alegerea credinţei.
Astăzi noi trăim într-o lume unde sunt anihilate adevărurile. Cultul ai cărui adepţi sunt numeroase persoane, chiar fără să-şi dea seama, afirmă relativitatea adevărului, el devenind o pseudoreligie a contemporaneităţii: totul are dreptul la existenţă, deoarece, cică, un adevăr veşnic şi indubitabil nu există.
Dacă Vladimir ar fi gândit tot aşa ca şi unii dintre contemporani noştri, niciodată nu şi-ar fi făcut alegerea. Ar fi rămas păgân sau ar fi devenit creştin în mod individual, la nivel de persoană, dar nu ar fi creştinat Rusia. În acest caz nu ar fi existat nici Rusia, nici statul ortodox Rus, nici măreţul imperiu Rus, nici Rusia contemporană.
Dar el nu a căutat slujbe dumnezeieşti somptuoase sau confort sufletesc, deseori oferit de religie. El a căutat Adevărul cu literă mare, a găsit şi a îndrăgit chipul lui Hristos, iar în Sfântul Botez L-a cunoscut ca Lumină, Adevăr şi Viaţă.
Complicaţii în economie şi politică există în orice societate. Însă pierderea identităţii duhovniceşti este o condamnare pentru orice ţară. Ea este condamnată, oricât de puternică ar părea. De aceea pentru Vladimir problema alegerii credinţei era identică cu problema alegerii întregului destin pentru poporul său iubit.
Dacă Vladimir nu ar fi avut experienţa personală a dragostei pentru Hristos, dar s-ar fi condus de conjuncturi politice sau de alt ordin, poporul nu l-ar fi crezut. Vladimir nu a fost un intrigant politic, un viclean sau un făţarnic. A fost întotdeauna o persoană integră şi sinceră – şi atunci când se înşela şi făcea fărădelege, şi atunci când a găsit plinătatea adevărului în credinţa ortodoxă şi a devenit sfânt.
<…>
Creştinul este acela care îl urmează pe Hristos nu doar atunci când îi este comod şi lesnicios, dar întotdeauna. Pe un adept adevărat al lui Hristos nu poate să nu îl doară inima doar pentru apropiaţii săi, dar şi pentru oraşul său, pentru ţara sa, pentru întreaga lume. Cea mai mare nenorocire a lumii contemporane nu sunt crizele economice şi politice, dar insuficienţa de dragoste care a devenit cronică: a unora faţă de alţii, faţă de Creatorul nostru şi faţă de orice creaţie.
Nimeni nu poate să reevalueze alegerea cneazului Vladimir, fără a distruge identitatea proprie civilizaţională. A spune că şi cneazul Vladimir a făcut ceva nelalocul său – este acelaşi lucru cum să adormi la umbra catedralelor şi să te trezeşti în pădure lângă un foc de tabără, fără să poţi nici a citi, nici a scrie. Vai, o astfel de alegere o fac acei care vor să revină în desişurile necunoaşterii păgâneşti şi să înlocuiască lumina adevărului cu întunecimea existenţei precreştine.
Vladimir în conştiinţa poporului a rămas să fie Soarele cel Frumos – aşa sunt numiţi cei care sunt iubiţi foarte mult. El nu s-a temut să schimbe radical orientarea în dezvoltarea societăţii, deoarece a iubit poporul şi a crezut că va fi înţeles şi va fi urmat. El nu a încercat să calculeze toate riscurile şi pericolele în schimbarea credinţei, deoarece pentru el a fost nu o decizie de ordin tactic sau strategic, dar o îmbrăţişare a adevărului – atât pentru sine, cât şi pentru poporul său. Adevărul nu este acceptat din motive de calcule – atunci încetează să mai fie adevăr. Această râvnă pentru Hristos, această siguranţă şi integritate în urmarea Evangheliei l-a făcut pe Vladimir să fie întocmai cu apostolii, deşi pe ei i-a despărţit un mileniu.
Dacă noi credem că azi nu avem ce alege, precum a făcut cândva Vladimir, noi ne înşelăm profund. Alegerea noastră, se prea poate, nu este atât de vizibilă, însă urmările ei nu sunt mai puţin însemnate. În fiecare zi facem alegere, de dragul cui şi pentru ce noi vieţuim, cu ce ne umplem viaţa noastră. Aceasta şi este alegerea credinţei de care depinde destinul – nu numai al fiecăruia dintre noi, dar şi al întregii lumi».
Din predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril la ceremonia dezvelirii monumentului sfântului întocmai cu apostolii marelui cneaz Vladimir la Moscova, 4 noiembrie 2016.
Sursă: Patriarchia.ru