La 3 ianuarie Biserica îl pomenește pe Sfântul Ierarh Petru, Mitropolitul Moscovei și al întregii Rusii, făcătorul de minuni (1326). Propunem atenției cititorilor predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită la 3 ianuarie 2017 în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova, unde se odihnesc cinstitele moaște ale Sfântului Ierarh.
Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Cinstiţi părinţi, fraţi şi surori!
Vă felicit cordial cu prilejul sărbătorii – ziua pomenirii Sfântului Ierarh Petru, mitropolitul Kievului, al Moscovei şi al întregii Rusii!
Sfântul Ierarh a decedat în depărtatul an 1326 şi a fost înmormântat în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” aflată pe atunci în construcţie, într-un sicriu de piatră, pe care singur şi l-a pregătit. Construcţia catedralei a fost visul mitropolitului Petru, testamentul său lăsat cneazului de la Moscova, deoarece Sfântul Ierarh înţelegea: ridicarea catedralei va întări pentru totdeauna în oraşul Moscova catedra de Prim sfinţit ierarh a mitropoliţilor, iar apoi a Patriarhilor Moscovei şi ai întregii Rusii. Doar Sfântul Ierarh Petru a fost martorul unei perioade extrem de importante din istoria noastră, când Kievul devastat a pierdut orice posibilitate de a fi oraşul de scaun. Când predecesorul său, mitropolitul Maxim, în anul 1299 a părăsit Kievul şi a trecut cu sediul în Vladimir, a făcut-o nu din propria dorinţă, ci deoarece nu era cu putinţă de a rămâne într-un oraş cu zidurile distruse, care în permanenţă era supus năvălirilor tătarilor şi ale diferiţilor răufăcători. Kievul a pierdut posibilitatea de a se numi capitala întregii Rusii şi vlădica Maxim a decis să mute catedra în oraşul Vladimir-pe-Kleazma.
Ca şi în vremurile noastre, Rusia era supusă unei presiuni din interior şi din exterior. Unele forţe doreau să distrugă statul unitar şi pericolul provenea nu atât din exterior, cât din interior – din cauza trufiei, din dorinţa cnejilor locali de a fi primii, din dorinţa ca şi capitala Rusiei să fie locul cnezatului său. În acele timpuri cnezatul cel mai prosper, cel de Galiţia (este Ucraina Occidentală de azi) pretindea ca să fie un mare cnezat şi cneazul de Galiţia Iurii l-a trimis pe Petru, egumenul mănăstirii, care s-a proslăvit cu faptele sale de nevoinţă, la Constantinopol cu daruri bogate şi cu rugămintea de a crea încă o mitropolie pe teritoriul Rusiei – cea din Sudul Rusiei, ca Petru să fie numit în calitate de mitropolit în această parte a Rusiei. În acest timp în Vladimir moare Sfântul Ierarh Maxim şi apare necesitatea cu adevărat de a numi un nou mitropolit. Atunci Patriarhul Constantinopolului Afanasii adoptă o decizie înţeleaptă – să dea răspuns la rugămintea cneazului de Galiţia Iurii şi să nu creeze încă o mitropolie, dar să numească în tronul Kievean pe egumenul Petru.
Devenind mitropolit al Kievului şi al întregii Rusii, Sfântul Ierarh pleacă la Kiev, dorind să săvârşească acolo slujirea sa de Prim sfinţit ierarh. Însă a putut locui în Kiev doar un an, cu un mare pericol pentru viaţă, înţelegând că ceea ce a săvârşit predecesorul său mitropolitul Maxim, a avut o semnificație profundă. Nu era cu putinţă a conduce Biserica şi a-i păstra unitatea, riscând cu viaţa în fiecare zi. Nu era cu putinţă a înfăptui activităţi într-un oraş care era în permanenţă suspus năvălirilor duşmanului. Şi Sfântul Ierarh Petru, după un an de la numirea sa în treaptă de mitropolit, mută definitiv catedra sa în Vladimir. Dar şi aici Sfântul Ierarh s-a ciocnit de păcatul uman – de iubirea de slavă şi trufie, de dorinţa de a se posta mai presus decât alţii, ceea ce era caracteristic pentru unii cneji locali. Această luptă pentru întâietate s-a manifestat deosebit de viu în politica cnejilor de Tveri – Mihail, iar apoi şi Alexandr, care şi-au dorit să devină mari cneji, iar de Sfântul Ierarh Petru depindea în care măsură se vor înfăptui aceste ambiţii.
Atunci Sfântul Ierarh Petru a săvârşit o faptă, care nu a putut fi înţeleasă pe vremea ceea nu doar de cneazul de Tveri Alexandr, dar şi de mulţi alţii. În loc ca să plece din Vladimir în oraşul Tveri care prindea puteri, Sfântul Ierarh pleacă într-un mic oraş Moscova. El vine încoace, la cneazul Ivan Kalita şi mută la Moscova din Vladimir catedra mitropolitană a întregii Rusii. Iar ca şi catedra să fie confirmată în veci, el ordonă cneazului Ioan să ridice o catedrală măreaţă în cinstea Adormirii Maicii Domnului. Dar nu a avut posibilitate să vadă finalizarea construcţiei şi peste un an de la punerea temeliei acestei măreţe biserici, el a plecat la Domnul.
Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” este creaţia Sfântului Ierarh Petru. Noi ne rugăm în biserica nădejdii lui, noi ne rugăm în biserica în care a afirmat catedra de Prim sfinţit ierarh al Întregii Rusii. Întreaga slujire a Sfântului Ierarh Petru a fost însoţită de grija pentru unitatea duhovnicească şi politică a Rusie. Fiind originar din Malorossia, din Volynia, Sfântul Ierarh, urcând pe catedra din Kiev şi mutând-o în Vladimir, a fost conştient că pentru păstrarea unităţii Rusiei va fi mai util ca oraşul de scaun se fie Moscova şi a săvârşit această mare lucrare. Fără de Sfântul Ierarh Petru nu ar fi existat Moscova ca și oraș-capitală al întregii Rusii. Anume el este fondatorul duhovnicesc al capitalei. Nu al cnezatului care a fost slab până la el şi puţin cu ce se mai deosebea de altele, dar al capitalei adevărate, căci acolo unde era centrul duhovnicesc, acolo s-a afirmat şi centrul politic.
Astăzi, când multe forţe încearcă din nou să rupă spaţiul duhovnicesc al Rusiei, când se adresează şi Patriarhului Constantinopolului cu cerinţa de separare de la oraşul de scaun Moscova, când dorinţa de a diviza Rusia se încearcă a o aprofunda şi prin scindarea bisericească – răsună rugăciunea noastră către Sfântul Ierarh Petru. El aude această rugăciune şi o acceptă, poate ca nimeni altul dintre Sfinţi, deoarece întreaga lui viaţă a fost consacrată unităţii Sfintei Rusii, depăşirii divergenţelor cnejilor, adunării împreună a duhului rus, afirmării Ortodoxiei ruse. Iată de ce noi cu atâta solemnitate săvârşim de ziua trecerii sale la Domnul Dumnezeiasca Liturghie în catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, unde se odihnesc moaştele lui. Pentru rugăciunile sale să păzească Domnul pământul Rusiei, să păstreze Domnul Biserica Rusă şi credinţa ortodoxă. Amin.
Sursa: Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei