La 25 decembrie 2022, în Duminica a 28-a după Cincizecime la Liturghie a fost citit următorul fragment din Evanghelia după Luca (Lc. 14:16-24):
Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; și a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.
Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.
Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.
Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.
Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,
Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.
Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril ne vorbește despre această pildă evanghelică următoarele:
Citirea de azi din Evanghelia după Luca ne ajută să înţelegem cum trebuie să trăim pentru a fi cu Dumnezeu. Însă a fi cu Dumnezeu – aceasta înseamnă a merge pe calea desăvârşirii duhovniceşti, a cărei culme este sfinţenia omenească. Aţi auzit astăzi o pildă minunată despre cei chemaţi la cină. Unul nu a putut veni, fiindcă s-a căsătorit; altul – fiindcă a cumpărat cinci perechi de boi şi se ducea să-i încerce; al treilea – fiindcă ţarină şi-a cumpărat… Şi atunci stăpânul care a chemat pe mulţi la nuntă, ordonă slugii sale să iasă în pieţele şi uliţele cetăţii şi să-i cheme pe toţi pe care îi va întâlni în cale – pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi şi s-a umplut casa…
De ce anume această citire Evanghelică ne ajută să înţelegem, se prea poate, ceea ce este cel mai important, ceea ce trebuie să aibă în vedere cei ce doresc să urce pe scara desăvârşirii? Fiindcă în Evanghelie se spune foarte clar că Dumnezeu trebuie să fie pentru om dominanta fundamentală în viaţă. Dumnezeu niciodată şi pentru nimic în lume nu poate fi schimbat. Legătura cu El, legătura prin rugăciune, comunicarea cu El sunt cea mai mare valoare a existenţei omului şi mai mare valoare nu există, fiindcă Dumnezeu este izvorul vieţii. El este Proniatorul neamului omenesc, a istoriei omeneşti, a existenţei întregului univers şi nu este o cauză mai măreaţă decât comunicarea cu Dumnezeu.
Uneori ni se pare că cel mai important lucru este comunicarea cu şeful monden de care depinde soarta noastră. Numai ce nu facem ca să-i intrăm în voie acestui şef: şi cadouri, şi semne de atenţie, şi ne străduim să executăm în mod disciplinat indicaţiile lui, şi stăm sluj, şi ochii ne sclipesc atunci când privim la el! Iar dacă să întrebi în taină pe acest om ce este cel mai important pentru el, va spune: aceasta şi este cel mai important, doar de şef depinde viitorul meu, bunăstarea mea personală, bunăstarea familiei mele, posibilitatea de a urca pe scara ierarhică; din aceste motive fac totul ca să-i fiu pe plac.
Însă Domnul prin pilda pe care am auzit-o astăzi ne convinge că ceea ce e cel mai important în viaţă – este dorinţa de a-I face pe plac lui Dumnezeu, de a răspunde la chemarea Lui, de a construi propria viaţă conform legii Lui. Nu este mai mare valoare – toate celelalte sunt nu de zece ori, dar de sute de ori mai prejos; iar cei care înţeleg aceasta, cei care astfel îşi organizează viaţa, devin sfinţi.
Nu trebuie să înţelegem această pildă în sensul că Mântuitorul osândeşte cumpărarea pământului sau a cinci perechi de boi, sau căsătoria. Nu spune stăpânul ospăţului: este rău că ai cumpărat ţarină; nu trebuia să cumperi boi, nu era nevoie să te căsătoreşti. Nu există astfel de cuvinte în Evanghelie! Însă Domnul aranjează priorităţile şi spune: cumpărând ţarină, muncind la ea, căpătând studii, educând copiii, construindu-ţi casă, făcându-ţi carieră, nu uita ceea ce este cel mai important – a răspunde la invitaţia lui Dumnezeu de a deveni participant la ospăţul de nuntă, a răspunde la chemarea lui Dumnezeu de a fi cu El, de a crede în El, iar acestei credinţe să supui întreaga viaţă.
Când călcăm pe această cale, nouă nu este mai uşor a înfrunta propriile slăbiciuni, rătăciri, ispite. Ne aşteaptă lupta. Însă omul credincios, care îşi dăruieşte mintea şi inima lui Dumnezeu, are încredere în El. El aude cuvântul lui Dumnezeu, el se străduie să înfăptuiască în viaţă legea lui Dumnezeu, poruncile lui Dumnezeu. Iar atunci când pentru înfăptuirea indicaţiilor lui Dumnezeu nu ne ajung puteri, omul credincios se adresează către Domnul cu pocăinţă, cu rugăminte pentru ajutor şi ca răspuns la aceste eforturi Domnul apleacă mila Sa şi ajută pe cel credincios să capete ceea ce fără Dumnezeu nu este cu putinţă a căpăta.
Din predica rostită la 25 decembrie 2011, în Duminica a 28-a după Cincizecime, a Sfinţilor Strămoşi după trup ai Domnului şi de ziua pomenirii sfântului ierarh Spiridon al Trimitundei, în biserica „Sfântul mare mucenic Nichita” de pe strada Staraya Basmannaya din orașul Moscova.
Sursa: Patriarhia.ru