O lecție de iubire și jertfire de sine în preajma sărbătorilor pascale
„Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire (I Ioan, 4,8)
Pe părintele Anatol Gîrbu l-am cunoscut într-o dimineață binecuvântată de marți în ajunul marii sărbători a Buneivestiri. Părintele era ca de obicei ocupat în acea zi cu treburile parohiale, dar a acceptat să se afle în compania noastră și să ne vorbească despre activitatea sa ca preot în suburbia municipiului Chișinău, localitatea Revaca. Și să ne inspire o doză de 
optimism și încredere în sine în aceste timpuri de grea încercare pentru mulți dintre noi.
Părintele Anatol este de origine din Bocșa-Risipeni, raionul Fălești. A avut un drum lung până a ajunge să fie preot, și încă un preot lăudat și iubit de toți oamenii din Revaca, localitate unde este paroh de la întemeierea bisericii. După absolvirea gimnaziului din satul Risipeni, a mers să-și continuie studiile la Seminarul Teologic de la Chițcani unde a studiat în perioada 1995-2000. Apoi, înflăcărat de aceeași dragoste pentru credință, tânărul seminarist Anatol Gîrbu decide să-și urmeze studiile la Academia Teologică din Kiev, unde studiază cu asiduitate din 2001 până în anul 2005. Aceeași dragoste și dăruire pentru cauza credinței îl face să urmeze și o facultate de master filologie și spiritualiate creștină la Facultatea de filologie a Universității de Stat din Moldova.
Întrebat cum l-au adus drumurile soartei de la Fălești la Revaca, părintele își amintește: „În acea perioadă eram slujitor la o biserică din Chișinău. Era într-o zi de 1 aprilie 2007, pentru prima dată am venit în Revaca la rugămintea unui creștin. În localitate nu era biserică și am fost rugat să vin ca să mărturisesc mai mulți creștini, să-i împărtășesc… Era în ziua Floriilor. Enoriașii s-au arătat mulțumiți și m-au rugat să revin și în Săptămâna Patimilor. Le-am ascultat dorința și am venit; împreună cu ei am pregătit plașcenița, am pregătit toate pentru sărbătorirea Sfintei Învieri a Domnului”.
Apoi părintele Anatol a fost rugat de creștinii din localitate ca să insiste pe lângă primărie și să ceară un lot de pământ 
pentru a ridica o biserică și în Revaca. Zis și făcut. Lotul a fost delimitat și repartizat spre ridicarea sfântului lăcaș, atât doar că mijloacele necesare pentru construcție încă trebuiau colectate. O fântână și răstignirea au fost primele construcții pe terenul repartizat. Pe o perioadă de 8 ani slujbele s-au petrecut într-un vagon pe care l-au obținut cu bunăvoința administrației Căilor ferate din Moldova. Prima piatră în edificiul bisericii din Revaca a fost pusă la data de 4 ianuarie 2016.
De atunci multe s-au schimbat. Subsolul bisericii cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci” (27 septembrie) a fost bine amenajat și în el au loc slujbele dumnezeiești duminica și la sărbători. La etajul superior lucrările avansează și ele. Hramul celei de a doua biserici este sărbătorit la Nașterea Maicii Domnului pe data de 21 septembrie. Biserica a fost împrejmuită cu un gard fabricat de către părintele Anatol împreună cu câțiva localnici, buni creștini, care s-au arătat dispuși să ajute sfântul locaș.
A fost ridicată o mică clopotniță unde au fost folosite piese de la avioanele de zbor – o improvizație a părintelui Anatol. Dar o improvizație destul de reușită care produce o gamă de sunete foarte puternice și plăcute. După ele enoriașii sunt chemați la sfintele slujbe în biserică. Căci, pe lângă faptul că este un slujitor al Domnului dăruit cu mare har și dragoste pentru 
poporul păstorit, preacucernicia sa mai are și darul de a fabrica diferite obiecte din lemn, din fier și de a improviza din puținul care îl are la îndemână diferite lucruri. Astfel cu grija părintelui ograda bisericii e ca un muzeu în aer liber. Pluguri vechi, boroane, oale, mașini vechi de cusut, diferite alte obiecte confecționate de părintele Anatol precum cerbi din vergele de metal, iezișori etc., care pe timpul sărbătorilor de iarnă chiar luminează în lumini multicolore, înfrumusețează ograda bisericii, bucurând sufletele oamenilor. „Cu timpul vom construi un adevărat muzeu al obiectelor vechi și toate acestea își vor găsi locul în el”, ne asigură părintele cu optimism. De asemenea, tot lucrul mâinilor sale este și iazul săpat în mijlocul ogrăzii, precum și podețul sudat tot de mâna preotului.
Optimismul că biserica din localitate va fi una dintre cele mai frumoase și va chema toți locuitorii la slujbele dumnezeiești prin dangătul ei de clopote îl împărtășesc și enoriașii din sat. Maria, o enoriașă, ne spune că părintele Anatol, chiar de nu este de baștină din Revaca, se străduie din toate puterile ca să facă lucruri frumoase pe teritoriul bisericii și chiar al satului. De aceeași părere este și ajutorul preotului, Vladimir Filatov, care spune că „râvnă duhovnicească a părintelui ajunge să convingă multă lume și să facă multe lucruri minunate”.
Îl întreb pe părinte dacă enoriașii sunt darnici și îl susțin în toate inițiativele cu ajutoare bănești. Îmi răspunde că enoriașii sunt într-adevăr foarte receptivi, dar nici el nu stă degeaba. Multe din mijloacele bănești sunt colectate din realizarea articolelor din lemn prelucrate artistic de mâna părintelui Anatol: iconițe, binecuvântări ale casei, cuvinte de învățătură creștinească, cruci, suvenire și ouă pascale, suvenire cu simbolică creștină etc. sunt fabricate de părintele Anatol în cadrul Centrului de Instruire a Frumosului prin suvenire creștine.
Părintele Anatol are un atelier în curtea casei sale de la Revaca unde fabrică toate aceste suvenire frumoase și pline de putere harică, pe care mai apoi le realizează la diferite târguri din Republica Moldova, România, Italia etc. AGEPI (Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală) are înregistrate sute de desene și modele industriale depuse de părintele Anatol Gîrbu. Ca să faceți cunoștință mai în de aproape cu lucrările părintelui Anatol accesați site-ul www.cifr.md.
Activitatea sa este binecunoscută și apreciată și pe plan național, și pe cel internațional. Părintele este membru al Uniunii meșterilor populari din Moldova din anul 2010 și este medaliat al unor expoziții internaționale organizate la Centrul expozițional „Moldexpo”. Totodată, este membru al Uniunii ziariștilor profesioniști din România și predă lecții de religie la gimnaziul din localitate. Toată această dragoste pentru credință și măiestria de artist popular el încearcă să o transmită și celor trei fii ai săi, care deseori îl ajută în lucrările de amenajare a bisericii și ogrăzii acesteia.
Tot din mijloacele adunate în comun cu enoriașii, părintele Anatol a ridicat o clopotniță nouă ce este pe cale de a fi finisată și începe construcția unei săli de festivități în locul vagonului în care a săvârșit slujbele inițial.
Harul său duhovnicesc l-a făcut de asemenea să repare două izvoare și să ridice cateva răstigniri pe teritoriul satului. Cât am vizitat aceste locuri sătenii pe care îi întâlneam în drumul nostru toți îl salutau cu căldură pe părintele lor drag și îl întrebau de sănătate. Și părintele, la fel, pentru fiecare avea un cuvânt bun, o salutare, o încurajare din inimă.
La despărțire după o vizită plină de surprize frumoase pe locurile pitorești ale Revacăi l-am întrebat pe părintele Anatol cum îi susține și îi încurajează pe enoriașii săi în aceste timpuri de grea încercare – pandemie, război. „Tot timpul am încercat să-i țin uniți în rugăciune, mi-a răspuns, ca să li se disipe gândurile rele. Să nu apară această frică care e mai teribilă decât orice boală. I-am sfătuit să cheme în inimă puterea lui Dumnezeu și să privească mai puțin televizorul, care seamănă și transmite această frică”.
Dragă părinte Anatol, va mulțumim pentru acestă excursie prin locurile sfinte, pitorești ale Revacăi și pentru dorința de a privi adânc în sufletul nostru, pentru a putea vedea fiecare cât de sinceră și profundă este dragostea noastră pentru credință și pentru aproapele nostru.
Inga DOHOTARU
