La 31 iulie, în Duminica a VII-a după Cincizecime, Biserica Ortodoxă Rusă îi pomenește pe Sfinții Părinți ai celor șase Sinoade Ecumenice.
Cuvântul „Sinod” a venit la noi din limba greacă și înseamnă o adunare a episcopilor și clerului. Astăzi, Sinodul este o întrunire oficială a episcopilor, în cadrul căreia se rezolvă problemele stringente legate de viața bisericească, de disciplina bisericească, de slujbele dumnezeiești etc.
Începând cu primul Sinod Apostolic, consemnat în Cartea Faptelor Sfinților Apostoli (sub aspect istoric el este atribuit anului 51), sinoadele episcopilor au devenit principala metodă de administrare a Bisericii și de rezolvare a celor mai actuale probleme bisericești. Sinoadele ecumenice care au avut în perioada secolelor IV—VIII au fost convocate în legătură cu apariția unor probleme deosebit de importante și au permis Bisericii să iasă din crizele provocate de o situație sau alta.
De exemplu, Întâiul Sinod Ecumenic a fost legat de erezia lui Arie care în timpurile respective s-a răspândit pe scară largă. Sinoadele ulterioare au respins învățăturile ereticilor Macedonie, Nestorie și alte erezii care separau unitatea Bisericii.
Se poate spune că pomenirea Părinților Sinodelor Ecumenice ne amintește de unitatea noastră pe care trebuie să o păstrăm cu orice preț, sacrificându-ne ambițiile, raționamentele filozofice și teologice în favoarea sobornicității – a unei decizii comune.
Astăzi acest lucru este actual ca niciodată. Uneori noi ne grăbim să venim în parohie, eparhie, comunitate cu reflecțiile noastre personale care ne măgulesc mândria, dar nu aduc folos sănătății întregului organism bisericesc. Pomenindu-i pe Părinții Sinodelor Ecumenice, noi ne amintim nouă înșine de necisitate păstrării unității în ceea ce constituie principalul – a unității întru Hristos, întru Cel care ne cheamă la Sine.
Sursă: www.pravmir.ru