Astăzi, când se fac încercări de a elimina Biserica Ortodoxă din Ucraina din spațiul ei sacru, de a o lipsi de sfintele lăcașe și mănăstiri, cu o acuitate deosebită se pune problema viitorului Bisericii însăși.
Dușmanii Bisericii acordă atenție exclusiv aspectului exterior. Ei sincer consideră că dacă ne vor lua lăcașele, atunci noi vom fi zdrobiți. Dar, judecând astfel, dânșii nu țin cont de principala resursă a Bisericii noastre – de oameni, de noi cu domniile voastre.
Cu toții ținem minte cum în zilele marilor sărbători și ale evenimentelor importante din viața Bisericii poporul se aduna în Lavra Pecerska din Kiev și erau atât de mulți oameni încât spațiul din interiorul bisericii nu îi putea găzdui, slujba nu putea fi săvârșită nici măcar în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, ci doar pe piața din fața ei, direct în aer liber. Așadar, este o mare rătăcire de a crede că, luându-ne Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” sau orice alt sfânt lăcaș, Biserica noastră va putea fi zdrobită.
Și nu e vorba doar despre Lavra Pecerska din Kiev – toate parohiile noastre sunt pline de lume. Ceea ce este un lucru foare important. Numărul comunităților BOUcr nu reprezintă pur și simplu niște cifre abstracte ce există numai pe hârtie: după aceste cifre sunt oameni vii reali.
Multor minți înfierbântate într-adevăr li se pare că, luând de la noi toate bisericile și transmițându-le schismaticilor, ei vor putea scăpa de Biserica Ortodoxă din Ucraina. Aici nici măcar nu merită să vorbim despre natura complet utopică a unei asemenea idei; or, toate aceste lăcașe și mănăstiri vor trebui să fie umplute de cineva, iar aceiași schismatici nu dispun nici măcar de suficientă „preoțime” pentru a acoperi toate parohiile.
Altceva este mai semnificativ. Atacul raider poate uneori avea efect în business, dacă el are acoperire din partea autorităților, însă în viața spirituală lucrurile stau cu totul altfel.
Or, parohiile noastre nu sunt niște instituții înființate din capriciul organizatorilor, ci sunt organisme vii. De regulă, mai întâi apare necesitatea unui sfânt lăcaș și se formează o comunitate, iar abia apoi apare biserica însăși (fie se transmite o clădire istorică, fie se construiește una nouă). Și aici noi nu mai vorbim despre acele comunități care au existat pentru multe generații de credincioși cu mult timp înainte de toate schismele.
Chiar și acolo unde lăcașele BOUcr sunt luate cu forța rămâne comunitatea care face tot posibilul pentru a ridica o nouă biserică sau se roagă într-o clădire adaptată temporar. Adică, a acapara clădirea unei biserici nu înseamnă a obține în mod automat enoriași. Dimpotrivă, puteți lua totul și veți obține doar clădiri goale sau semigoale, lipsite atât de oameni, cât și de Duhul Sfânt.
Biserica în sensul istoric al acestui cuvânt însemnă o comunitate. Nu doar o clădire fizică care poate fi luată, reamenajată în scopuri non-bisericești sau chiar distrusă. Biserica sunt oamenii. Și nu numai noi cu dumneavoastră, ci și toți frații și surorile noastre în Hristos, vii sau morți. Și toți sfinții – apostolii, martirii, cuvioșii, sfinții ierarhi, drepții. Întreaga lume îngerească și, în sfârșit, Însuși Dumnezeu în Trei Fețe. Toate acestea și constituie Biserica și este o curată nebunie să lupți împotriva Ei.
Sursă: Pravlife.org