Trăim într-o eră seculară, fals acoperită de sloganuri religioase
Astăzi doar leneșii nu discută despre dosarele apărute ale lui Epstein și ale oaspeților săi celebri, dar, în același timp, puțini oameni condamnă public această mârșevenie. Pe când ea este un focar îngrozitor al maladiei care se răspândește rapid în întreaga lume. Un abis deschis al păcatului.
Unde sunt vocile liderilor spirituali, ale instituțiilor morale?! Toată lumea tace.
Nimic surprinzător. Trăim într-o eră seculară care este fals acoperită de sloganuri religioase. Nu există loc pentru Dumnezeul tradiției creștine în ea: El a fost înlocuit de om cu dorințele și patimile sale naturale, iar uneori nenaturale.
Toleranța față de păcat a fost cultivată de mult timp în societate. Fiecare persoană, spun ei, are dreptul la autodeterminare, la conștientizarea de sine. Are dreptul, dar care vor fi roadele unor astfel de acte și cine va fi responsabil pentru toate acestea, rămâne o întrebare deschisă. O astfel de „libertate” se transformă întotdeauna în samovolnicie și crimă.
Să ne amintim de citatul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Corinteni: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” (1 Cor. 6:12).
Păcatul pune stăpânire pe om, îl strânge de gât, îi ia libertatea și speranța. Nu există nimic mai ingrozitor decât păcatul. Și nu există nimic mai rușinos decât estomparea păcatului, „albirea lui”, siguranța sa aparentă.
Viața societății este imposibilă fără un sistem de valori – idei clare despre scopurile către care o persoană ar trebui să aspire pentru binele său și binele comun. Astfel, în societățile creștine timpurii, oamenii trăiau cu frica de Dumnezeu, proclamau valorile creștine și evitau răul (conform planului lui Dumnezeu, dorința conștientă de rău este nenaturală pentru om). Doar o astfel de societate este viabilă și poate evolua. Ca exemplu al „regulei de aur a moralei”, care își trăgea rădăcinile din religiozitatea Testamentului Veci, erau cuvintele din cartea lui Tobit: ”Ceea ce urăşti tu însuţi, aceea nimănui să nu faci” (Tob. 4:15). În Predica de pe Munte acest lucru este exprimat în următoarele cuvinte: ”Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii” (Matei 7:12).
Astăzi „pastorii” toleranți rescriu Biblia, modifică sensurile Evangheliei, încearcă să distrugă Adevărul, înlocuindu-l cu o agendă la modă a cuvioșiei false.
Lumea de astăzi este pe marginea prăpastii. Pe marginea autodistrugerii și nebuniei. Sunt de vină trufia și lăcomia, care au devenit principalele măsuri ale vieții,. Dacă o persoană nu se întoarce către Dumnezeu, nu se îndepărtează de păcat, ea va înceta să mai existe, de altfel ca și întreaga noastră lume nebună, care inevitabil și cu siguranță se îndreaptă spre prăbușire.
Totul în lume trebuie măsurat prin Dumnezeu.
Mitropolitul Antony (Pakanici),
șeful Direcției Executive a Bisericii Ortodoxe din Ucraina
Sursa: Православная Жизнь