La 20 februarie, în incinta Centrului de Cultură pentru Tineret din Bălți s-a desfășurat conferința teologică „Mântuire sufletească în unitate bisericească” organizată de Eparhia de Bălți și Fălești.
La deschiderea conferinței arhiereul eparhiot, arhiepiscopul de Bălți și Fălești Marchel l-a prezentat pe oaspetele întrunirii, teologul, publicistul și traducătorul român Mihai Silviu Chirilă, după care s-a referit la situația curentă din Biserică și societate.
În cuvântarea sa arhiepiscopul Marchel s-a referit la problema dezbinului cu care de mai multă vreme se confruntă Biserica Ortodoxă din Moldova și care s-a acutizat în anul 2023.
Referindu-se la starea morală din societate, ierarhul a menționat, printre altele, că „virtuțile creștinești care cândva împodobeau locuitorii acestui picior de plai și care mai apoi devenise proverbiale pentru poporul nostru sunt astăzi luate în derâdere, sunt disprețuite, sunt calificate drept a fi bune de aruncat la coșul istoriei”. Astfel, a continuat Înaltpreasfinția Sa, „se produce o catastrofă morală, se produce o răsturnare a ceea ce numim noi felul nostru de a fi un popor creștin, se demolează cumsecădenia lui, se încearcă dezrădăcinarea tradițiilor, a memoriei lui, a trecutului său istoric”. Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldova este învinuită de păstrarea relației canonice cu Patriarhia Moscovei, deși anume grație acestei relații ea „ține comuniune de legătură liturgică cu ortodoxia universală”, a menționat arhiepiscopul Marchel.
În continuare ierarhul a vorbit despre foștii preoți rătăciți care, fiind botezați, cununați, învățați și hirotoniți de Biserica Ortodoxă din Moldova, jurându-i credincioșie, „astăzi au dat uitării jurământul și o distrug, dezbinând-o”.
Integral cuvântarea arhiepiscopului de Bălți și Fălești Marchel poate fi vizionată aici.
Apoi cuvântul i s-a oferit teologului Mihai Silviu Chirilă, din a cărui prelegere am selectat câteva fragmente.
Despre dreptul locuitorilor Republicii Moldova să-și decidă soarta și despre nedorința României de a recunoaște acest drept
A-și vrea să vă derecționez atenția, să vedeți că cei din pricina cărora suferiți în această țară și în această eparhie și în această mitropolie, și din pricina cărora sunt eu aici – că ei vorbesc în numele altui popor. Sau vorbesc în numele altora. Pentru că – dați-mi voie să încep acest discurs, pentru a înțelege de ce sunteți în acestă situație – să vă reamintesc că această bucată de pământ dintre Prut și Nistru este a dumneavoastră. Nu este a nimănui altcuiva. Nu este nici a României, nici a Rusiei, nici a Uniunei Europene. Este a dumneavoastră – cei care sunteți născut pe acest pământ. Și numai dumneavoastră puteți să hotărâți ce vreți să faceți cu această țară pe care Dumnezeu v-a dat-o.
Dacă vreți să vă uniți cu România – numai dumneavoastră trebuie să vă uniți cu România. Dacă vreți să rămâneți o țară independentă, urmând tradiția de independență medievală pe care Moldova a avut-o – tot dumneavoastră trebuie să hotărâți acest lucru.
Din păcate, în România acest lucru nu este înțeles. Din păcate, în România se crede că dumneavoastră sunteți un fel de dependință a României. Și că sunteți un fel de provincie pierdută a României. Și că opinia dumneavoastră despre ce trebuie să faceți cu această țară nici nu contează, pentru că a hotărât altcineva ce trebuie să faceți cu această țară. Au hotărât cei care spun: „Basarabia este a României și nu se mai pune în discuție. Opinia dumneavoastră nu contează.”
Și vă spun lucrurile aceste, doarece exact acesta este, dacă vreți, păcatul de care cei mai mulți dintre români suferă. Și nu văd ce se întâmplă din punct de vedere bisericesc în țara dumneavoastră. Nu văd, orbiți de această erezie cumplită a etnofiletismului. Nu văd ca acțiunea Mitropoliei Basarabiei purtată în numele românismului distruge o Biserică pur canonică, absolut canonică. Recunoscută ca atare de toare Bisericile canonice Ortodoxe din lume.
Despre similitudinea schismelor bisericești din Moldova și Ucraina și despre inadmisibilitatea distrugerii de către Patriarhia Română a Bisericii canonice dintre Prut și Nistru
De când a început acum, în anul trecut – criza dumneavoastră e din 1992 – dar când a început din anul trecut să ia amploare sub anumite impulsuri geopolitice, eu am tot încercat, pentru că eu m-am opus din prima zi, dându-mi seama despre ce este vorba, m-am opus din prima zi. Și am tot încercat să deschid ochii tutror din țara mea, să le arăt că ceea ce se întâmplă nu este absolut deloc în regulă și că este exact identic cu ceea ce se întâmplă în Ucraina. Pe același principiu, pe același calapod.
Și foarte mulți din țara mea mi-au spus că sunt un trădător de țară. Și n-au decât să-mi spună ce vor cei care mă consideră un trădător de țară. Dar mai întâi de toate să se ghândească ei înșiși ce au făcut ei pentru țară și dacă nu cumva sunt mai trădători de țară decât mine.
Cu adevărat trădători de țară prin felul în care au permis ca România să fie administrată în ultimii treizeci de ani. Eu nu sunt un trădător de țară, ci sunt un iubitor al țării mele și al Bisericii din care provin. Dar tocmai pentru că sunt un patriot al țării mele știu că noi, românii, ne mândrim cu acest lucru că niciodată în istoria noastră nu am oprimat pe altcineva. Chiar pe altcineva care vorbește aceeași limbă cu noi.
Și dacă ne mândrim cu acest lucru, nu putem permite ca dincoace de graniță, în țara aceasta Patriarhia Română prin Mitropolia Basarabiei să oprime un popor, să dezbine un popor și să distrugă o Biserică absolut canonică.
Despre propagarea ereziei etnofiletismului
Pentru cei care au sentimente dintre aceste induse de televizor, induse de propagandă – pentru că eu mi-am dat seama, am fost și în teritoriu, în anumite sate – și mi-am dat seama că foarte multe lucruri pe care le spun oamenii în ziua de astăzi sunt induse de propagandă.
Însepuseră la un moment dat să-mi vorbească despre cum este viața în România. Oare cum poți să-i spui unui român despre cum este viața în România, decât dacă te uiți la televizor și crezi tot ce vezi la televizor. Și am spus: vă rog să mă lăsți. Că despre cum este viața în România știu eu mai bine, de cinzeci de ani trăiesc acolo.
Deci, oamenii au aceste sentimente induse de propagandă. Pentru cei care au niște sentimente induse de propagandă să urască o altă Biserică, soră cu Biserica Română, și anume Biserica Ortodoxă Rusă. Căzând în erezia etnofiletismului din această pricină, deoarece etnofiletismul este erezia care condamnă punerea naționalismului mai presus de Biserică. Condamnă sfâșierea Bisericii pe criterii naționaliste. Condamnă sfâșierea acelui cuvânt din Crez că Biserica este Sobornicească. Adică aparține tuturor ortodoxilor, este a tuturor popoarelor.
Condamnă încălcarea acelui cuvânt din Epistola Sfântului Apostol Pavel care spune: nu mai este elin, nu mai este iudeu, toți sun una întru Hristos.
Despre importanța ascultării canonice a Bisericii Ortodoxe din Moldova în raport cu Patriarhia Moscovei
Deoarece, dacă vă uitați în Tomosul de autodeterminare, de autonomie al Bisericei Ortodoxe din Moldova care a fost publicat, cred, în 1994 într-o revistă și o puteți accesa, vedeți că Patriathia Rusă conferă autonomie Bisericei Ortodoxe din Moldova pentru a sluji poporului său. Nu poporului rus, nu poporului român, nu altui popor, ci poporului din granițele Republicii Moldova. Patriarhia Rusă constată că în teritoriu acesta este un stat și un popor care nu este de origine rusească și care are dreptul să se conducă după propriile sale organe de conducere – bineînțeles, respectând canonic ascultarea față de Patriarhia Rusă de care vine din istorie – dar să se conducă și să-și deservească poporul său.
Înaltpreasfințitul nu deservește poporul rus. Deservește poporul care trăiește în Republica Moldova. Chiar dacă sunt și ruși și moldoveni, sunt și găgăuzi, bulgari și alți ortodocși de alte naționalități ce mai aveți. Este foarte important pentru cei care vin cu acest „este rus” să-și aducă aminte că această Biserică, așa scrie în statutul de autonomie, este pentru poporul de aici.
Da, are ascultare canonică față de Moscova. Înaltpreasfinția Sa a arătat valoarea Patriarhiei Ruse. Dar dați-mi voie să vă reamintesc că și Biserica Ortodoxă Română a avut ascultare de Patriarhia din Constantinopol până în 1925. Și cu toate aceste nimeni nu a spus „ei sunt greci”. N-a zis nimeni niciodată în România: „Voi sunteți greci”. Nu. Eram Biserica românilor sau a moldovenilor, a valahilor, a transilvănenilor. Care avea ascultare canonică față de Patriarhia care a înființat-o.
Același lucru este valabil și aici. Este Biserica celor din Republica Moldova, locuitorilor ortodoxi din Republica Moldova, care are o ascultare canonică față de Patriarhia care a înființat-o.
În continuarea prelegerii sale Mihai Silviu Chirilă a vorbit despre stilul vechi și principiul administrațiilor bisericești, precum și despre personalitatea Sfântului Ierarh Gavriil (Bănulescu-Bodoni)