La început, Biserica Eladei, sub presiune, a recunoscut „Biserica Ortodoxă Ucraineană”, apoi a susținut măsurile autorităților în lupta împotriva Covid. Este de mirare că nu a fost ascultată în legătură cu căsătoriile gay?
Pe 15 februarie 2024 parlamentul elen a adoptat o lege care legalizează căsătoriile între persoane de același sex și oferă dreptul cuplurilor gay de a adopta copii.
Parlamentul a votat cu majoritate de voturi (175 împotriva 75), 40 de persoane s-au abținut. Înainte de vot, pasiunile erau intense.
Am scris că mulți ierarhi greci au fost indignați de tactica de așteptare a Arhiepiscopului Ieronim, cerând de la acesta declarații și acțiuni mai decisive. Unii mitropoliți i-au sugerat în mod transparent Întâistătătorului că era necesar ca oamenii să fie aduși pe baricade, citând exemplul regretatului Arhiepiscop Hristodulos care a inițiat, de fapt, o mișcare populară împotriva noilor pașapoarte.
Atunci, în 2000, Biserica a reușit să scoată în stradă 150 de mii de oameni și să adune trei milioane de semnături pe o petiție adresată guvernului de a nu adopta decizia privind introducerea noilor documente. Da, statul a câștigat acea bătălie, dar mulți politicieni și-au dat seama că Biserica trebuie luată în considerare, că în spatele ei sunt oameni, iar în spatele lor este puterea. Vedem acum o atitudine complet opusă față de Biserică.
Autoritățile elene: „Biserica trebuie să tacă”
În timpul dezbaterii proiectului de lege, politicienii și reprezentanții guvernului au subliniat constant că legalizarea căsătoriilor gay este o chestiune de competență a autorităților, iar nu a Bisericii. În această privință, prim-ministrul Mitsotakis a repetat în mod constant cuvintele lui Hristos din Evanghelie: „Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, iar lui Dumnezeu – cele ce sunt ale lui Dumnezeu!”. Mai târziu a mers și mai departe, declarând că „preoților – cele ce sunt ale preoților, iar cuplurilor – cele ce sunt ale cuplurilor”, cică „adaptând” cuvintele Mântuitorului la situația actuală din Grecia.
La rândul lor, unii politicieni l-au „depășit” pe Mitsotakis, spunând că relațiile homosexuale nu sunt un păcat. Adică, statul s-a apucat, de fapt, să explice Bisericii problemele de natură morală și teologică. Totodată, guvernul a refuzat să includă reprezentanți ai Bisericii în dezbaterea parlamentară pe tema căsătoriei homosexuale, respingându-i cu sintagma că „i-am auzit pe preoți și nu ne vor spune nimic nou”.
Cu alte cuvinte, autoritățile au făcut totul nu doar pentru a-și demonstra disprețul față de opinia Bisericii, ci și pentru a-i reduce la tăcere pe reprezentanții Ei. Oricum ar fi, chiar și ținând cont de pozițiile șubrede ale Bisericii Eladei, au existat temeri din partea autorităților că Sinodul, cu deciziile sale dure privind căsătoria homosexuală, ar provoca indignarea și protestele populației pe care, așa cum știm, niciunul dintre politicieni nu le vrea.
Biserica Greciei: „Nu avem dreptul să tăcem”
De aceea Mitsotakis și membrii guvernului au încercat să ajungă cumva la o înțelegere cu Arhiepiscopul Ieronim și mitropoliții eleni. Cu doar câteva săptămâni înainte de vot, în presă s-au scurs informații că prim-ministrul și Întâistătătorul Bisericii Eladei s-au întâlnit în secret pentru discutarea acestei probleme. Această situație secretă a provocat indignare atât din partea credincioșilor, cât și a ierarhilor, provocând zvonuri că autoritățile și Biserica au putut ajunge la vreo înțelegere. Situația era atât de tensionată, încât unii ierarhi au început chiar să strângă semnături, cerând ca Arhiepiscopul Ieronim să convoace Sinodul. Era imposibil de a mai păstra tăcerea, astfel Întâistătătorul Bisericii Eladei a convocat o ședință extraordinară a Sfântului Sinod.
Poziția mitropoliților a fost unanimă: căsătoriile homosexuale sunt manifestarea răului, contrazic învățăturile Bisericii și tradițiilor poporului, neputând fi legalizate. Grecia a înmărmurit în așteptarea reacției: poporul aștepta reacția guvernului, iar guvernul – pe cea a poporului. Dar…
Foarte curând a devenit clar că poziția Bisericii este atât de slabă, încât poate fi ignorată cu desăvârșire. Politicienii au început să dea interviuri în care (fără a se îngrijora de consecințe) au spus că deciziile Sinodului nu vor afecta în niciun fel decizia de legalizare a căsătoriilor gay.
A excomunica sau a nu excomunica?
Deja cu câteva zile înainte de vot, situația capătă forme ciudate și chiar comice. Cu puțin timp înainte de ședința parlamentului pe tema căsătoriei homosexuale, Întâistătătorul Bisericii Eladei a propus (timid, ininteligibil, cu formularea „de ce nu…”) organizarea unui referendum popular pe această temă.
Este clar că în cazul unui referendum, autoritățile s-ar confrunta cu un eșec total și brutal, pentru că cel puțin 90 % dintre greci (dacă nu mai mulți) sunt împotriva căsătoriilor gay. Prin urmare, statul a reacționat dur la propunerea lui Ieronim, în stilul „nu te amesteca în treburile străine”.
A fost o lovitură gravă pentru reputația Bisericii, iar Arhiepiscopul Ieronim a făcut un pas pentru a salva cumva situația, propunând votul prin apel nominal în Parlament. Sugestia este clară: dacă deputații votează deschis, oamenii vor „trage concluzii”, iar Biserica va ști cine ar trebui să fie excomunicat de la Împărtășanie. Această propunere a primit inițial critici aspre din partea guvernului, dar câteva ore mai târziu autoritățile și-au schimbat poziția și au acceptat provocarea Bisericii. Votul a fost deschis.
Aici trebuie menționat faptul că Mitropolitul Neofit de Morphos a cerut anatema deputaților care votează pentru legalizarea căsătoriilor gay. Dar cuvintele lui nu au speriat autoritățile elene.
În primul rând, Mitropolitul de Morphos este un reprezentant al Bisericii Ciprului și poate opri de la împărtășirea doar pe cei care vin în eparhia sa.
În al doilea rând, niciunul dintre ierarhii eleni nu a decis să se alăture poziției dumnealui (cu excepția Mitropolitului de Kalavryta care a promis că îi va pedepsi pe cei care au votat).
În al treilea rând, politicienii s-au apucat să afirme că deși Biserica va decide să interzică împărtășania, aceasta nu va fi un impediment, ei vor continua să meargă la biserică ca și înainte.
Situația arăta în felul următor: admițând votul prin apel nominal, guvernul a acceptat provocarea Bisericii, dând clar de înțeles că nu se așteaptă la o confruntare serioasă din partea ierarhilor.
Biserica și guvernul: ce urmează?
Trebuie remarcat aici că în Grecia căsătoriile homosexuale (precum și cele tradiționale) vor fi înregistrate prin intermediul municipalităților locale. Funcționarii (primarii localităților, funcționarii și angajații agențiilor guvernamentale) nu pot să nu înregistreze aceste căsătorii. Dar preoții sunt, într-un fel, și funcționari guvernamentali care primesc salariu și colaborează foarte strâns cu șefii municipiilor. Această situație a Bisericii complică în mod firesc situația și îi obligă deja pe mulți credincioși să-i întrebe pe preoți și mitropoliți – ce urmează? Până acum nimeni nu a răspuns la această întrebare, în afară de amintitul deja Mitropolit al Kalavritei care a spus: „Veți vedea ce se va întâmpla mai departe”.
Dar deja acum putem vedea câte ceva. În ceea ce privește legalizarea căsătoriilor homosexuale, politicienii și-au demonstrat clar disprețul față de opinia Bisericii. Autoritățile au arătat societății că Biserica Eladei este prea slabă pentru a fi luată în considerare. Și au dreptate în mare măsură.
Fiind aproape un departament de stat, Biserica Eladei este în permanentă interacțiune cu autoritățile și în deciziile sale este nevoită să se concentreze pe poziția autorităților sau pe „momentul actual”. Dar nu aceasta este ceea ce a subminat cel mai mult autoritatea Bisericii. La urma urmei, dacă Evanghelia este în prim-plan, nu este nimic rău în uniunea dintre Biserică și stat.
Lucrurile rele încep când ierarhia uită cuvintele lui Hristos și ascultă prea mult de cuvintele lui Cezar. Sau, pur și simplu, nu se ceartă cu Cezar dacă acela greșește deschis sau merge împotriva Evangheliei. Recent putem observa, cel puțin, două din aceste situații în Grecia.
De ce și-a pierdut Biserica Eladei „puterea”?
Prima din aceste situații este recunoașterea de către Biserica Greacă a „Bisericii Ortodoxe Ucrainene”. O recunoaștere care amintește oarecum de situația cu autoritățile care recunosc căsătoriile homosexuale: deciziile au fost luate de autorități, fără a ține cont de cerințele și dorințele oamenilor. Până acum, consecințele legitimării lui Dumenko afectează viața Bisericii Eladei în care majoritatea covârșitoare a credincioșilor și preoților de rând, precum și un număr mare de ierarhi, nu sunt de acord cu recunoașterea „Bisericii Ortodoxe Ucrainene”. Transformarea lui Dumenko dintr-un schismatic într-un ierarh „canonic” cu o singură mișcare de condei nu poate decât să ridice întrebări și să submineze încrederea celor care au susținut această „transformare”.
A doua – este atitudinea față de coronavirus. Mulți ierarhi ai Bisericii Eladei au închis bisericile, au interzis slujbele, au forțat preoții să fie vaccinați, au interzis dizidenții și nu au susținut pe acei preoți care au continuat să slujească și au fost persecutați de autorități. Coronavirusul ca și Tomos-ul a arătat oamenilor credincioși simpli că pentru ierarhii Greciei există lucruri mai importante decât Evanghelia. Aceasta înseamnă că cuvintele despre inadmisibilitatea căsătoriilor gay nu mai sunt percepute ca niște cuvinte ale celor „care au putere”.
Ce înseamnă acest lucru? Faptul că în istoria Bisericii nu există greșeli care să nu influențeze viața poporului credincios timp de multe secole. Pe de altă parte, înseamnă că nu există greșeli care să nu poată fi corectate. Pur și simplu există oameni care, după ce au făcut o greșeală, nu se grăbesc să o corecteze.
Constantin Șemliuk
Sursa: Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi