Mâine, la 6 mai, își va sărbători hramul Mănăstirea de călugărițe Suruceni „Sfântul mare mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință”. Așesământul monahal este situat la 25 de kilometri de Chișinău, la marginea satului Suruceni, raionul Ialoveni, pe o colină împădurită, înconjurată de vii și livezi, în preajma pârâului Suruci. Stareță a mănăstirii este egumena Epistimia (Goncearenco).
Istoria mănăstirii datează anul 1785, când boierul Casian Suruceanu, la sfatul ieromonahului muntenegrean Iosif, a hotărât zidicarea unui schit de călugări pe moșia sa. În anul 1794 a fost ridicată o biserică din lemn, căreia boierul Suruceanu i-a donat 40 de hectare de pământ.
Între anii 1825-1832, în locul bisericii de lemn a fost construită o biserică de vară din piatră, cu hramul „Sfântul Gheorghe”. În anul 1860 este ctitorită o a doua biserică, cu hramul „Sfântului Ierarh Nicolae”, având la subsol o gropniță.
În anul 1959, mănăstirea a fost închisă de autoritățile comuniste, iar majoritatea călugărilor au plecat la mănăstirea Noul Neamț. Mănăstirea a fost transformată în spital de narcologie, cu regim închis. Biserica de iarnă „Sfântul Nicolae” a fost transformată într-un depozit, iar cea de vară – într-un club. Gropnița a devenit depozit de lemne. Cimitirul a fost profanat. Din cauza unui tratament barbar, biserica de iarnă a ajuns într-o stare deplorabilă, a mucegăit, iar la începutul anilor 2000 a fost demolată cu tot cu fundament.
În 1992, sfântul locaș a fost redeschis ca mănăstire de maici. În el se nevoiesc 19 măicuțe în prezent. Actualmente, mănăstirea este complet restaurată. Chiar la intrarea pe teritoriul mănăstirii se află Seminarul teologic de fete „Regina Maria”, o instituție de învățământ în care își fac studiile viitoare profesoare de religie pentru clasele primare din școli, dăscălițe și cântărețe în coruri bisericești.
La Mănăstirea Suruceni se păstrează o parte din moaștele Preacuviosului Antipa de la Calapodești, dăruite de mănăstirea Valaam din Rusia în anul 1999. În tezaur se mai află două icoane vestite: Mântuitorul binecuvântând cu Evanghelia și Maica Domnului cu Pruncul „de la Suruceni”.
La Mănăstirea Suruceni a fost înmormântat Episcopul Dionisie Erhan al Ismailului, care a fost stareț aici între 1908-1934. Trupul Episcopului Dionisie Erhan a fost găsit neputrezit în timpul unor lucrări de consolidare efectuate la Mănăstirea Suruceni, în data de 10 iulie 2018.
* * *
De fiecare dată când pășim pragul Mănăstirii „Sfântul mare mucenic Gheorghe” de la Suruceni, suntem întâmpinați de prezența ziditoare a maicii starețe Epistimia, care ne povățuiește cu o adevărată smerenie și cu dreaptă socoteală, aducându-ne aminte de învățăturile marilor noștri sfinți cuvioși contemporani. Fiecare întâlnire și popas duhovnicesc la Mănăstirea Suruceni reprezintă o frumoasă și adevărată lecție de demnitate și viețuire creștină.
Toată viața e o mare căutare a cunoașterii noastre proprii, întrucât omul este o ființă atât de tainică și complexă. În acest glas și conștiință duhovnicească a Bisericii ne îndeamnă și conducătoarea acestei obști monahale de fiecare dată, să ni-i facem prieteni și sfetnici pe sfinții lui Dumnezeu, cei care ne stau mereu la dispoziție, cunoscându-le viața și învățăturile cele aducătoare de mult folos duhovnicesc.
Nu avem cum să ne simțim singuri, având atâta nor de mărturii în jurul nostru, această mare lume spirituală: cetele îngerești, nenumărații sfinți și oameni îmbunătățiți. Pentru că un suflet care îl are pe Dumnezeu și pe casnicii Săi, nu este pustiu, și nici singur.
Maica Stareță ne roagă smerit, să cerem rugăciunile sfinților, dar și ajutorul lor, pentru a o întări în ascultările pe care o are de îndeplinit. Ne mai îndeamnă să ne ajutăm unii pe alții ca să ajungem în această comuniune de iubire în Raiul cel mult dorit.
Vizitând Manastirea Suruceni, te poți vindeca de boli fizice și sufletește precum și să te încarci cu energie puternică pentru o lungă perioadă de timp.
Surse : doxologia.ro, ortodox.md, casamare.md