Patriarhul Chiril: „Astăzi, în Joia Mare – ziua când Domnul a stabilit Taina Sfintei Euharistii, noi trebuie încă odată să conştientizăm că nici un fel de eforturi omeneşti, nici un fel de nevoinţă, nici o asceză nu îl poate învinge pe diavol, deoarece el este mai puternic decât omul. Dar noi învingem pe diavol datorită faptului că în calitate de răspuns la eforturile noastre neputincioase, Dumnezeu în taina Sfintei Euharistii, pentru meritele răscumpărătoare ale Fiului Său, ne dă har, darul Sfântului Duh. Anume cu această energie Dumnezeiască, cu acest har noi îl biruim pe duşman. Cu acest har al lui Dumnezeu noi ne schimbăm pe sine şi ne mişcăm pe calea mântuirii chiar şi atunci, când puterile noastre ne lasă.”
Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Joia Mare la Catedrala episcopală „Adormirea Maicii Domnului” din orașul Smolensk, 8 aprilie 2004
În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
În Joia Mare se face pomenirea Cinei cele de Taină, pe care Domnul nostru Iisus Hristos a săvârşit-o cu ucenicii în ajunul suferinţelor Sale. La cina care era o mâncare rituală de paşti, El, încălcând regulile şi tradiţiile, a înfăptuit ceea ce apoi a stat la temelia vieţii ucenicilor şi succesorilor Lui. Binecuvântând la cină pâinea, Domnul a spus că această pâine este Trupul Lui, care se frânge pentru iertarea păcatelor. Iar după mâncare, binecuvântând cupa finală cu vin, a spus că ea este cupa cu Sângele Lui, care se varsă pentru oameni întru iertarea păcatelor. Şi apoi a adăugat cuvintele, care au instaurat marea taină a Euharistiei: aceasta, adică o astfel de împărtăşanie cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, să faceţi spre pomenirea Mea (Lc. 22:19-20).
Din acel timp comunitatea apostolilor, iar apoi şi întreaga Biserică creştină în permanenţă săvârşeşte această pomenire despre suferinţele, moartea şi Învierea Domnului. De fiecare dată când creştinii se adună împreună, când ei frâng pâinea şi binecuvântează vinul, când se împărtăşesc cu această pâine şi cu acest vin, ei se împărtăşesc cu adevărat Trupul şi cu adevărat Sângele Mântuitorului, se unesc cu Dumnezeu Cel viu şi devin copărtaşi a tot ce Dumnezeu în Iisus Hristos a săvârşit pentru mântuirea neamului omenesc.
Evenimentele evanghelice – suferinţele şi moartea Mântuitorului, jertfa de pe Golgota – sunt unice şi irepetabile. Această jertfă îi mântuieşte pe oameni. Ea a fost adusă lui Dumnezeu pentru ca toţi oamenii să capete eliberare de la robia păcatului, de la puterea diavolului, de la acea putere a atracţiei spre păcat, care domnea nelimitat asupra neamului omenesc. De aceea pentru fiecare om este vital necesar să fie coparticipant la fapta ce a săvârşit-o Domnul – să fie copărtaşul vieţii Lui, al suferinţelor Lui, al morţii Lui, al Învierii Lui. Şi deoarece în mod fizic, în cadrul existenţei noastre, aceasta este imposibil, atunci Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt o face posibilă în taina Sfintei Biserici.
Domnul trimite Sfântul Duh pentru ca evenimentele evanghelice, inclusiv suferinţele, moartea şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos să fie actuale pentru fiecare generaţie ulterioară de oameni şi ca fiecare om să poată fi participant la acele evenimente, luând asupra sa urmările răscumpărătoare ale jertfei de pe Golgota. Toate acestea se săvârşesc în taina Bisericii – taina, numită Sfântă Euharistie, când noi ne împărtăşim cu adevărat Trupul şi cu adevărat Sângele Mântuitorului. Fără această coparticipare a omului la viaţa Mântuitorului, la suferinţele Lui, moartea şi Învierea Lui nu poate exista mântuire. Anume prin aceste suferinţe şi această Înviere Dumnezeu ne-a mântuit şi este puţin doar a cunoaşte aceasta. Este puţin chiar a crede în aceasta – la aceasta trebuie de participat prin taina Sfintei Euharistii. Doar în ea noi căpătăm ajutorul haric de la Dumnezeu, devenim capabili să învingem atracţia păcatului.
Pe parcursul Postului Mare noi am vorbim mult despre faptul ce înseamnă pocăinţa, ce semnifică rugăciunea, ce este înfrânarea, cât este de important să ne încordăm puterea minţii, a voinţei şi a sentimentelor, ca să ne schimbăm sufletul, starea noastră, să rupem cu păcatul şi să creştem duhovniceşte. Noi am adus exemple din vieţile sfinţilor lui Dumnezeu, care au săvârşit această jertfă a credinţei.
Şi astăzi, în Joia Mare – ziua când Domnul a stabilit Taina Sfintei Euharistii, noi trebuie încă odată să conştientizăm că nici un fel de eforturi omeneşti, nici un fel de nevoinţă, nici o asceză nu îl poate învinge pe diavol, deoarece el este mai puternic decât omul. Dar noi învingem pe diavol datorită faptului că în calitate de răspuns la eforturile noastre neputincioase, Dumnezeu în taina Sfintei Euharistii, pentru meritele răscumpărătoare ale Fiului Său, ne dă har, darul Sfântului Duh. Anume cu această energie Dumnezeiască, cu acest har noi îl biruim pe duşman. Cu acest har al lui Dumnezeu noi ne schimbăm pe sine şi ne mişcăm pe calea mântuirii chiar şi atunci, când puterile noastre ne lasă.
Iată de ce este atât de important pentru fiecare creştin ortodox să se împărtăşească cu Sfintele Taine ale lui Hristos şi trebuie să o facem cât mai des. În timpurile vechi toţi creştinii se împărtăşeau la fiecare Liturghie Dumnezeiască. Iar dacă creştinul din cauza la vreo pricină nu se împărtăşea, el trebuia să dea explicaţii episcopului, de ce se eschivează de la agapia Dumnezeiască de obşte. De cele mai dese ori oamenii explicau lipsa de la taină în voce tare, în mod public, astfel a apărut în comunitatea creştină spovedania de obşte, mărturia în voce a propriilor păcate.
Aşa a fost în timpurile străvechi, pe când azi mulţi oameni se împărtăşesc rar cu Sfintele Taine ale lui Hristos, justificând această practică periculoasă pentru viaţa duhovnicească prin aceea că, cică, trebuie să se pregătească cu vrednicie de împărtăşanie. Dar deoarece a face aceasta este un lucru greu, a apărut opinia că de împărtăşit trebuie doar în post. Chiar a apărut o astfel de noţiune – postirea în vederea împărtăşaniei. Şi unele persoane se împărtăşesc de patru ori pe an – după numărul posturilor, iar unii şi mai rar – o dată pe an.
Este o practică vicioasă şi periculoasă. Ea a venit în viaţa noastră ca urmare a trândăviei noastre, din lipsa pregătirii religioase. Poporul nostru multe nu le-a ştiut. Dar astăzi a venit timpul, când fiecare persoană are acces la cunoştinţe din domeniul religiei şi acum nimic nu ne mai eliberează de responsabilitatea în faţa lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne împărtăşim cât mai des posibil, să ne pregătim cu vrednicie pentru primirea Sfintelor Taine ale lui Hristos. Trebuie să ţinem minte că prin împărtăşire noi căpătăm putere nu doar pentru viaţa noastră duhovnicească, dar şi pentru viaţa în genere, deoarece doar sprijinindu-ne pe harul lui Dumnezeu, noi putem să depăşim acele piedici, ispite şi mari pericole, care apar în calea vieţii noastre.
Doar sprijinindu-ne pe harul lui Dumnezeu, noi putem deveni mai puternici decât lumea, în care până acum domneşte cneazul lumii acesteia. Doar sprijinindu-ne pe harul lui Dumnezeu, noi ne putem mântui. Şi acest har ni-L dăruieşte Domnul în Taina Sfintei Împărtăşanii.
Astăzi este o zi mare şi o mare sărbătoare. Azi Biserica în mod solemn marchează stabilirea tainei dumnezeiești a Trupului şi Sângelui Mântuitorului la Cina cea de Taină. Şi astăzi noi vorbim din nou despre importanţa şi semnificaţia mântuitoare a Euharistiei lui Dumnezeu.
Să ne ajute Domnul fiecăruia dintre noi, ţinând minte despre marele dar, pe care El ni l-a dat spre mântuire, răspunzând la acest dar prin nevoinţa vieţii noastre, prin dorinţa să fim cu Hristos, să dobândim mântuirea şi viaţa veşnică.
Amin.
Din cartea «Патриарх Московский и всея Руси Кирилл. Тайна покаяния.
Великопостные проповеди (2001–2011). Москва, 2012»