Mulți dintre contemporanii noștri leagă numele marelui sculptor basarabean Alexandru Plămădeală de celebrul monument al domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt. Și au dreptate. Anume el cândva a creat cel mai important monument în istoria Moldovei. De altfel, Alexandru Plămădeală s-a îndeletnicit cândva cu pictura murală. Specialiștii în arte plastice susțin că în maniera sa se simt clar motivele picturii populare. Chiar în frescele sale bisericești Alexandru Plămădeală a introdus imaginile porumbului, strugurilor și ale grâului. Drept că aceste inovații au fost prea categorice și nu se aliniau cu canoanele picturilor bisericești…
Anume în așa manieră Alexandru Plămădeală a pictat pereții din catedra or. Tighina. A fost în anul 1934. Și deși piatra de fundament a catedralei „Schimbarea la Față” a fost pusă încă în anul 1815, mai bine de o sută de ani pereții bisericii nu au fost pictați cu fresce bisericești…
Despre acest aspect nebănuit din creația marelui sculptor va povesti peste mulți ani soția lui, Olga Plămădeală, în cartea sa de memorii „A.M. Plămădeală. Viața și opera.”
„În una din seri la el în atelierul de lucru au venit în vizită niște oaspeți neobișnuiți. Au sosit doi preoți ai catedralei din Tighina, Nicolae Grossu și Ioan Postoronca. Scopul vizitei lor a fost și mai neobișnuit: ei i-au propus lui Alexandru Plămădeală să picteze catedrala din Tighina. A. Plămădeală le-a spus că este sculptor și nu poate să-și asume această muncă.”
În pofida faptului că sculptorul a refuzat, comanditarii continuau să-l înduplece cu insistență să le accepte oferta.
Александр Михайлович Плэмэдялэ
„În acea vreme el era pasionat de pictură și pentru el a picta o suprafață atât de mare era foarte ispititor. A început să chibzuiască cu seriozitate la oferta propusă. Ce spațiu pentru crearea ornamentelor! El dorea neapărat să introducă în ornamente elemente de natură vegetală și anume ceea ce se cultivă în Moldova: porumb, grâu, struguri.
În seara zilei el deja pe bucățele de hârtie alcătuia schițele planului general al picturii și a compus ornamentul care urma să încercuiască toată clădirea. În ornament erau incluse toate elementele dorite.
Plămădeală și-a ales ajutoare – pictori tineri care recent au absolvit Școala de Arte Frumoase din Chișinău – V. Neciaeva, V. Poleacov, N. N. Coleadici, V. Tufescu, A. Modval. De asemenea, a invitat doi tencuitori și doi zugravi.
Una din seri, înainte de plecarea la Tighina, am petrecut-o la N. Țiganco. Toată seara am vorbit despre câte ornamente se pot crea”, scria Olga Plămădeală în cartea sa.
Și iată că Alexandru Plămădeală a început lucrul în Tighina. Pe parcursul întregii veri – în fiecare seară până noaptea târziu Plămădeală lucra asupra schițelor, iar ziua – asupra picturii.
„Lucrarea cea mai periculoasă în pictarea cupolei Alexandr Mihailovici a luat-o asupra sa, el muncea, stând culcat pe spate pe schele, la o mare înălțime. De-a lungul pereților cupolei era o galerie cu o balustradă rezistentă. Alexandru Plămădeală a pictat personal patru prooroci (Moise, Amos, Iezechiel și Daniel), «Constantin și Elena» și «Învierea» – de asupra ușii centrale din altar”.
În toamnă comanda a fost executată și sculptorul a revenit la Chișinău.
Peste câțiva ani o parte din lucrări, îndeplinite în catedrală de către Alexandru Plămădeală, au fost distruse. Cauza consta în faptul că unul dintre pictorii profesionali bisericești „a destăinuit” preoților catedralei că Alexandru Plămădeală și-a permis o tratare libertină a scenelor evanghelice și ele nu corespund canoanelor creștine.
фрагмент фрески
După cum își amintea Olga Plămădeală, acela a reușit să obțină permisiunea de a rade lucrările lui Plămădeală și a picta pe de asupra „Învierea” „adevărată” a lui Hristos.
„Despre pictura bisericească a lui A. Plămădeală putem judeca doar după lucrarea rămasă neatinsă «Sfinții Constantin și Elena». S-a păstrat, de asemenea, ornamentul său preferat care înconjura întreaga catedrală, în care a introdus imaginile de porumb, struguri și grâu”, scria Olga Plămădeală la începutul anilor 70 ai secolului trecut.
Spre regret, frescele celebrului sculptor nu s-au păstrat până în zilele noastre. O parte din ele au fost distruse în timpul conflictului de pe Nistru. Când situația s-a normalizat spre finele anilor 1990, în catedrală a fost efectuată restaurarea. După aceasta frescele lui Alexandru Plămădeală au fost pierdute pentru totdeauna. În zilele noastre ele pot fi văzute doar în cărțile de arte plastice.
Este interesant că în timpul elaborării materialului dat am discutat cu pictori moldoveni cunoscuți despre frescele lui Alexandru Plămădeală. Din păcate, această pagină din viața marelui sculptor este puțin cunoscută în rândul artiștilor plastici contemporani.
Iată cum a comentat pentru site-ul „Tradiția” istoria cu frescele lui A. Plămădeală pictorița bine cunoscută Olga Pavlova:
„Nu în zadar se spune că omul talentat este talentat în multe. Îl cunoaștem pe Alexandru Plămădeală, în primul rând, ca pe un sculptor, însă în activitatea dumnealui existau multe pagini variate – pe lângă organizare de expoziții și predare, își desfășura activitatea în domeniul monetar și chiar avea pasiune pentru păpuși. Este destul de simbolic că, fiind fiu de preot, soarta l-a adus, în cele din urmă, la munca asupra frescelor din catedrala «Schimbarea la Față» din Tighina. Slabă nădejde că vom afla cauza adevărată, însă îmi place să mă gândesc că și catedrala a rezistat sub intemperiile de vânt și foc ale vremurilor tulburi parțial și datorită faptului că la picturile murale din ea a trudit o persoană, al cărei talent excepțional a făcut ca darul său să fie un fel de transmițător al energiilor înalte. Ne pare foarte rău că în urma tuturor restaurărilor noi nu vom mai vedea frescele în aspectul lor inițial.”
Dar iată ce fapte interesante a găsit în arhiva sa doctorul în istorie Ruslan Șevcenco la această temă:
„Deși catedrala «Schimbarea la Față» a fost sfințită încă în anul 1827, iar peste 5 ani, în a.1832, a fost terminată construcția clopotniței, ea a început să funcționeze ca și catedrală circa în a. 1840, din cauza unor lucrări de ordin tehnic.
Lucrările de reparație care au fost efectuate mai târziu aveau un caracter mai mult cosmetic și biserica cu timpul se deteriora. Picturile din interiorul catedralei au crăpat și s-au întunecat în așa măsură, încât a apărut stricta necesitate de a întreprinde anumite măsuri. Slujitorii catedralei au hotărât să înnoiască frescele, invitând pe bine cunoscutul sculptor A. Plămădeală.
фрагмент фрески
El a căzut de acord și a sosit la Tighina cu 4 ucenici, absolvenții Școlii de Arte Frumoase (A. Modval, V. Neciaev, N. N. Coleadici, V. Poleacova). Au fost și contractanți din rândul credincioșilor locali. Olga Plămădeală (1892-1990), soția sculptorului, care s-a aflat la Tighina în toată perioada executării lucrărilor artistice, mai târziu menționa că Alexandru Plămădeală a angajat în calitate de contractanți pe locuitori din zonă, de asemenea, un tencuitor și doi zugravi.
Însă pentru tencuitor nu s-a găsit de lucru, iar zugravi a trebuit de angajat mai mult de doi. Ei au fost Dimitrie Harcenco, Igor Socolov, Issac Perepiolchin, Afanasii Pervacov, Boris Soloviov și Grigorie Surașenco.
Din toți cei enumerați doar Harcenco a lucrat tot timpul și chiar era considerat brigadierul zugravilor, ceilalți din varia motive au fost nevoiți să părăsească lucrul, deși erau satisfăcuți de condițiile oferite.
Grigorie Surașenco, de pildă, a lucrat circa patru luni.
La finele fiecărei săptămâni soția sculptorului, în funcție de calitatea lucrărilor executate, le plătea pictorilor remunerarea.
Din mărturiile lui Grigorie Surașenco aflăm că în procesul lucrului între Plămădeală și ucenicul său Modval s-a iscat un conflict. Fiind fiu de preot și găsind susținere din partea preotului Usenevici, Modval a avut intenția să îl elimine pe învățătorul său de la îndeplinirea comenzii și să își asume toți banii, însă planurile lui au suferit eșec.
Relațiile dintre el și Alexandru Plămădeală, care era susținut de preotul tânăr Nicolae Grossu, s-au deteriorat imediat și la începutul lui iulie Plămădeală a insistat pentru plecarea lui Modval.
În ziua sosirii sale Alexandru Plămădeală a demonstrat slujitorilor bisericii un album cu imaginile proorocilor, pentru a se determina pe cine urmează de pictat. Chipurile unor prooroci au fost redate de pictori tineri cărora sculptorul întotdeauna căuta să le dea sfaturi utile.
Dintre pictorii tineri cel mai bine picta Nicolae Coleadici, nu rămânea în urmă de el nici Valentina Neciaeva.
Însuși Plămădeală a pictat tavanul cupolei, redând chipul lui Dumnezeu Savaot, iar apoi de asupra intrării principale în altar a reprezentat scena biblică «Învierea».
Însă această frescă nu le-a fost pe placul slujitorilor bisericii, deoarece, după convingerea lor, nu corespundea canoanelor creștine și de aceea mai târziu a fost refăcută de pictorul basarabean Pavel Piscariov.
Nici alte detalii nu i-au satisfăcut pe preoți. Așa, de exemplu, centura executată în stil moldovenesc care conținea în ornamentul său spice, struguri, știuleți de porumb, adică elemente autohtone. Slujitorii bisericii doreau ca ea să corespundă stilului bizantin.
Deja au sosit zilele de toamnă, a venit frigul, iar picturile murale încă nu erau gata. În total lucrările au durat circa șapte luni.
În anii celui de al doilea război mondial, în timpul unui atac aerian, un obuz ce a nimerit în catedrală a provocat un incendiu în care au fost distruse iconostasul și arhiva catedralei, precum au avut de suferit suficient de mult și picturile din interior.
Apoi în timpul luptelor pentru Tighina în iunie 1992 frescele executate de Plămădeală s-au deteriorat mult în timpul atacurilor artileriei.”
Nota noastră: Catedrala „Schimbarea la Față” din Tighina – biserică ortodoxă, aparținând Eparhiei de Tiraspol și Dubăsari a Bisericii Ortodoxe din Moldova. Monument de arhitectură din secolul al XIX-lea.
Autor Larisa Veverița