Duminica a III-a, a Sfintei Cruci, din luna martie a deșteptat pașii și sufletele oamenilor, chemându-i mai activ la mărturisire și la Sfânta Împărtășanie, căci de asta m-am convins, aflându-mă la Sfâna Liturghie de la Biserica „Întâmpinarea Domnului” pe lângă Universitatea de Stat din Chișinău.
Sfântul lăcaș părea neîncăpător de atâta lume, nu aveai unde pune piciorul. Priveam la fețele îngândurate ale oamenilor ce trăiau Sfânta Liturghie în interiorul sufletelor și mă bucuram în sine că oamenii se deșteaptă și tind spre mântuire. Patru preoți săvârșeau taina mărturisirii, oricum rândurile mergeau greu, că fiecare cu păcatele sale și e nevoie de timp ca să se spovedească cum se cuvine. Vremurile se schimbă, devin tot mai dure, tot mai tulburătoare și omul începe a înțelege cum să-și ducă Crucea vieții mai departe, fiindcă doar prin post, rugăciune, mărturisire și împărtășanie poate să se mântuiască.
Timpul trecea repede în acea zi de duminică și mi-am zis că trebuie să dovedesc și la Cenaclul literar-creștin „Cuvântul”, care urma să-l conduc. Ședința cu genericul „Fii cu mine Sfântă Cruce, peste tot unde m-oi duce…” avea să se petreacă în incinta Bibliotecii Publice „Onisifor Ghibu” din Chișinău. Am ales anume acest generic într-o coincidență cu pericopa evanghelică de duminică, ca să revin la această discuție divină și în cadrul cenaclului.
De astă data, agenda nu era încărcată ca în alte cazuri, căci permanent la ședințe soseau oaspeți, scriitori din România si nu prea dovedeam să facem în cadrul cenaclului un dialog de suflet. De aceea îmi doream demult să fie doar membrii cenaclului ca să susținem un dialog creștin mai aproape de sufletele celor prezenți și s-o faacem anume în perioada Postului Mare. Doream să fac o schimbare neobișnuită la ședințele cenaclului, ca să-i cuprind pe toți într-un dialog creștin. Am bătut ca niciodată la ușa sufletului fiecărui membru al cenaclului prin dialog, oferindu-le diferite întrebări. Clar că e mai bine să-l iai pe om prin surprindere ca să-i oferi întrebări de suflet la această temă atât de importantă a vieții lui.
Evident că fiecare își duce crucea în felul său. În strânsă legătura cu Sfânta Cruce a Domnului, ca altar al jertfei mântuitoare, stă și crucea personală a omului, constând în toate necazurile, suferințele și neajunsurile vieții pământești, pe care el trebuie să o ducă cu multă răbdare și în mod jertfelnic, după cuvântul Domnului care zice: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-mi urmeze Mie.” (Mc. 8:34) Puterea de a duce cu răbdare crucea vieții izvorăște din puterea Crucii Domnului căci „pentru cei ce se mântuiesc cuvântul crucii este puterea lui Dumneeu” (I Cor. 1:18).
Și așa, dialogând cu fiecare, i-am surprins mult, spre exemplu, prin diferite întrebări neașteptate: Povara bolii trupești poate fi o cruce a omului? Cum vă simțiți în Postul Mare și cum decurge? Ce acțiuni de caritate faceți în timpul postului? Cum este crucea a unui om în etate? Ce rol joacă cuvântul în viața dumneavoastră? Care este semnificația răstignirii lui Iisus Hristos? Ce este pentru dumneavoastră Duhul Sfânt? Cum vă regăsiți de fiecare data prin rugăciune?..
Evident că răspunsurile au fost diferite, dar de suflet. Pe unii vedeam atingând strunele cele ma sensibile ale vieții lor, vedeam cum ochii se înrourau de durere, de poverile care le duc, mai bine zis păcatele care într-un fel omul se deșteaptă prin suferințele care le duce.
Trecând la partea a doua a programului cenaclului, a cântecelor creștine care am cântat și din creația mea sacră, dar și alte cântece creștine, care au fost interpretate de Valeria Bujor, tânără poetă și interpretă, acompaniată la pian de profesorul ei Gheorghe Gaju, înviorând spiritele celor prezenți. Cursul recitalului de poezie a fost prezentat de membrii cenaclului care au împlinit Slavă lui Iisus Hristos prin cele mai frumoase poezii creștine scrise de poeții cenacliști: Ludmila Sochircă, Maria Dodu, Rodica Zuza, Svetlana Guranda, Maria Ursu, Ana Bodrug, Maria Șeptelici, Nina și Cezar Caraman, Petru Hasnaș și alții.
Tânăra poetă și interpretă Valeria Bujor și profesorul Gheorghe Gaju au primit din partea cenaclului diplome de gratitudine în semn de recunoștință, înaltă prețuire și apreciere pentru consecvență, creativitate și rodnică activitate pentru editarea cărților și valorificarea lor în spațiul patrimoniului românesc, pacea cântecului divin, contribuția la trezirea sentimentului de unitate și credință, promovarea valorilor comune culturale românești.
Raisa Plăieșu, Traditia.md
